23

2.5K 115 12
                                    

Allie

  Simt o mână cum mă strânge de talie și niște buze care mi se plimbă pe gât. Îmi încâlcesc mâinile în părul lui.

  Îmi mișc și eu mâinile pe trupul lui și geme la fiecare atingere. Când ajung acolo unde aveam intenția mă prinde de încheietură și mi-o sărută. Nu există zi în care să nu îmi sărute cicatricile. Îmi geme numele când încerc să îmi scot mâna din strânsoare și să ajung din nou unde am vrut.

  -Doamnișoară Evans!

  Ridic capul după bancă chiaună. Îmi dau părul din față ochilor și mă uit la profesoara care mi-a strigat numele. Doamna Smith, profesoara de psihologie mă privește ușor nervoasă.

  -Meseria de psiholog necesită și ascultare nu doar gândire, spune și se întoarce la tablă. Îmi întorc capul ca să îi surprind privirea lui James.

  James e colegul meu în proiectul pe care mi l-a dat doamna Smith la psihologie. Își dă ochii peste cap și pe buze mimează un "" dezaprobator. Oftez dezamăgită și mă concentrez din nou asupra orei.

  La finalul orei,când toți au plecat m-am dus la doamna Smith cu intenția de a mi cere scuze,dar ea avea de gând să îmi zică altceva.

  -Cum merge proiectul cu James? Se interesează ea.

  -Merge decent,o lămuresc.

  -Allie...am să fiu sinceră cu tine.Ești foarte pasionată de psihologie,am văzut asta. Dar de la un timp ești ușor distrasă. E totul bine acasă? Dau afirmativ din cap.

  -A fost perioada sărbătorilor,a venit și fratele meu acasă...îmi cer scuze doamna Smith.

  -Zic ca în proiectul cu James să introduci și elemente legate de relația ta cu fratele tău. Relațiile legate de familie sunt ceva importante în psihologie. Dau din nou afirmativ din cap,iar ea se uită ușor dezamăgită la mine. Vrei să îți dau un sfat?

  -Sigur...dar nu e nevoie,ne descurcăm la proiect...

  -Nu e legat de proiect. Ci de timpul tău cu tine. Nu prea ai așa ceva nu? Când eram în adolescență făcusem o listă cu lucrurile pe care nu le am mai făcut niciodată și pe care chiar voiam să le fac. Allie,organizează-ți timpul în așa fel să ai și pentru tine. Știu că am deviat de la discuția noastră,dar poate te va ajuta.

  -Da doamnă, mulțumesc. Dau să plec,dar mă strigă.

  -Ah și Allie? Dacă ai nevoie de un terapeut,poți apela la mine cu încredere. Mă mulțumesc să dau din cap și ies din clasă.

  Pe hol dau de Norah ,Austin,James și o fată pe care nu o cunosc. E blondă,cu ochii albaștri , pielea albă,cu niște forme incredibile dacă pot spune. E îmbrăcată cu niste blugii strimți cu talie joasă și un top roz. Mă apropii de ei,iar Norah mă ia în brațe.

  -Esti cam palidă scumpo,te simți bine? Se interesează ea.

  -Colegul ăla de apartament o stoarce de vlagă, răspunde Austin în locul meu și mă face să zâmbesc.

  -Ce coleg de apartament? Se interesează noua fată și asta mă face să mă încrunt ușor. Ah,unde îmi sunt manierele,se scuză ea. Eu sunt Olivia.

  -Allie,îi răspund.

  -Liv se specializează pe arte,mă informează James.

  -Deci stați să fac o recapitulare,spune ea cu o voce ușor pițigăiată. Norah se specializează pe biologie, Austin pe actorie,James pe muzică și eu pe arte. Nu pot să nu observ că a făcut abstracție de mine.

  -Și Allie se specializează pe psihologie, spune Norah,iar Olivia se crispează puțin.

  -Ah Jamie,nu faci un curs și tu acolo nu? James dă afirmativ din cap.

  Următoarele cursuri trec rapid,dar e ceva la Olivia ce nu mă face să o plac. Dar trec cu vederea.

  Când ajung acasă e haos. Kayden e îmbrăcat cu o simpla pereche de blugi care îi cad după șolduri,iar Crew e îmbrăcat în costumul cu Spiderman, fără mască. Peste tot sunt stropi de vopsea. La fel este și pieptul gol a lui Kayden și costumul lui Crew.

  Mă uit cu ochii mari cum cei doi se bat cu vopsea,iar peretele de la hol e pătat. Oftez și mă uit la cei doi. Tată fiu...

  Kayden îmi sesizează prezenta și își întorcea capu,și fix atunci Crew îl stropește cu o pată mare de vopsea pe față. Kayden își dă ochii peste cap și vine spre mine. Îmi prinde buzele într-un sărut mistuitor.

  Deschid ochii la momentul în care Crew îl pictează pe Kayden pe spate cu pensula. Kayden oftează pe buzele mele și se desprinde de mine.

  -Allie îți place ce am făcut eu cu tati? Mă întreabă Crew. Zâmbesc și dau din cap.

  -Uriașule hai să strângem pe aici și să mergem la baie.

  Crew încuviințează din cap și îl ajută pe tatăl său să strângă. Eu mă duc în dormitor și mă schimb.

  Mă așez la birou și îi urmez sfatul doamnei Smith. Scriind lista lucrurilor pe care nu le am făcut.

  De când am ajuns să fiu împreună cu Kayden am amânat contractul de închiriere a apartamentului. Nu mă văd să fiu împreună cu Kayden pentru totdeauna,dar tot vreau să profit de situație.

  După ce termin lista privirea îmi fuge spre caietul pe care mi l-a dat Carlos. Îl deschid și îmi duc mâna la gură uimită. Schițe peste schițe.

  O schiță cu o femeie, una cu Carlos cred,cu Rylee,cu Crew. Am răsfoit până am ajuns la ultima pagină și am rămas profund surprinsă.

  O schiță cu mine.

  Are data notată in colț și este înainte ca eu și Kayden să ne fi cunoscut măcar. Ușa se deschide,iar pe ea intră Kayden proaspăt spălat,iar privirea îi fuge spre caietul din mână mea.

  Devine rigid,iar eu îl închid rapid. Îl pun pe birou și mă aporii de el. El trece pe lângă mine și ia caietul. Îl răsfoiește și oftează.

  -Nu vreau să mă crezi un psihopat. E o chestie mai rafinată. Dar jur că nu știam cine este până să îmi fi spus.

Se așează pe pat și mai răsfoiește odată caietul.

  -Ai asta de la Carlos nu? Bănuiesc că ți-a spus și toată faza mea cu desenele și facultatea.

  -Chiar ai talent Kayden. Ar trebui să începi să te axezi pe pasiunea asta...

  -Nu am mai desenat nimic de un an. Nu mai pot. Am încercat crede-mă,dar nu..pot.

  -Și ultimul tău desen care a fost? Întreb de parcă nu știu.

  -Cel cu tine...îți repet nu sunt psihopat. Faza e că... Atunci când a început liceul,Carlos a primit o bursă să facă liceul în Philadelphia și acolo s-a cunoscut cu Mason. Mi-a povestit de câteva ori că are o soră mai mică,dar nu am băgat de seamă. Într-o seară te am visat. Și atunci am vrut ca amintirea asta să rămână mereu vie.

 

Heiii,e prima dată când scriu ceva pentru voi. Voiam să vă mulțumesc enorm pentru toate comentariile și pentru că îmi citiți cartea. Am inceput să scriu fără să am speranță că va fi așa citită 💞💞💞.

Aș vrea să vă întreb ce părere aveți de noul personaj Olivia? Ce vibe vă dă? Cred că am să vă pun cate o întrebare de genul la fiecare capitol,ce ziceți?

Pe lângă asta vreau să îmi cer scuze că postez așa de târziu,dar chiar nu am idei uneori,sau dacă am nu știu cum să le formulez, înțelegeți? Totuși mersii enorm pentru așteptare și pentru toată susținerea 🙊♥️

KaydenUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum