Kayden

13

Allie

  Mă trezesc când lumina soarelui pătrunde prin fereastra dormitorului meu. Casc și ridic telefonul de pe noptieră. Ceasul arată ora 08:30.

  Oftez și mă ridic din pat pentru a mă pregăti pentru vizita cu mătușa Emma. N am putut să mă spăl pe dinți și pe ochii deci am luat o gumă de mestecat pentru "prospețime",iar mai apoi am luat un șervețel umed și m-am șters pe față.

  Drumul de la casa mea la a mătușii Emma nu e lung. Doar câteva străzi distanță. Casa mătușii e mică, perfectă pentru două persoane. Nu a putut face copii și nici nu a dorit să adopte unul. S-a mulțumit să aibă grijă de mine și de Mason, oferindu-ne toată iubirea rezervată copilului ei.

  Bat la ușa în spatele căreia se află o grămadă de amintiri. Imediat în ușă apare un bărbat înalt, uscățiv, părul brunet, ochii căprui ascunși în spatele unor ochelari cu rame maro învechite. Unchiul Connor.

  -Emms vino încoace! A strigat el și parcă îi venea să plângă.

  -Acum,acum! Ce ard...Allis. Lacrimile îmi înțeapă ochii la auzul poreclei din copilărie. Mătușa Emma apare în prag, îmbrăcată cu veșnicul ei pulover cu un curcan inscripționat și cu o pereche de blugi mulați albaștrii. Scumpa mea,când ai ajuns?

  -Ieri,îi spun eu și când văd enervarea din ochii ei încep să-i explic. Am ajuns după miezul nopții și nu am vrut să vă trezesc.

  -La dracu' fetițo,nu dormeam la ora aia! Mă uitam la serialul ăla turcesc frumos,spune și îmi face cu ochiul. Hai intră,cred că îți este foame! Spune și îmi pune mâna pe spate când trec pe lângă ea.

  Casa mătușii e foarte frumoasă și plină de amintiri. Chiar și unele mai puțin plăcute. Aici am avut prima mea ceartă cu Mason,și singura desigur. Aici am avut primul sărut cu nepotul vecinei. Stânjeneala îmi formează un fior de rușine când îmi aduc aminte momentul ăla. Aveam 15 ani,iar Jax-numele nepotului doamnei Cole,și primul meu iubit- avea 19 ani. Am fost foarte stânjenită când l-am văzut pe pe unchiul Connor stând în rezemat de perete,cu undița în mână și uitându-se la noi. Oftez și înaintez spre bucătărie.

  După ce mătușa m-a îndopat, am decis să fac o plimbare prin oraș și să mă duc într-un anumit loc. Cimitirul.

  Ajung imediat la mormântul mamei și mă așez lângă el. Luna viitoare se fac 8 ani de când a murit. Lacrimile încep să îmi curgă șiroaie la amintirea vorbelor tatei. Nu ești copilul meu.

  Stiu că mințea. Eu și Mason semănăm leit,iar mama nu ar fi putut face asta niciodată. Îmi rezem capul de piatra funerară și încep să plâng,lacrimile curgând șiroaie.Pe mormânt se afla flori proaspete, lumânări parfumate cu aromă de scorțișoara-aroma ei preferată- și poze înarmate cu familia. Cu ea și Mason când avea 5 ani și a învățat să meargă pe bicicletă. Una cu Mason strângând burta gravidă a mamei,un an mai târziu. Una cu mine fiind bebeluș,una cu mama și mătușa Emma in adolescență,și una cu mine,Mason,mama, mătușa Emma și unchiul Connor. Nu îmi scapă că nu sunt poze cu tata pe nicăieri. Se fac 6 ani de când este în închisoare,nu am primit nici o noutate despre sentința lui,nici nu aș vrea.

  Îmi întorc corpul și apuc poza cu mine și cu mama de când eram bebeluș. Mama era o femeie înaltă, blondă,cu ochii verzi, pilea albă și un zâmbet uriaș. Îmi șterg lacrimile cu un șervețel și dau frâu liber gândului care mă macină:

  -Mi-e dor de tine mama!

Kayden

  -Mi-e dor de tine mama!

  L-am adus pe Crew la cimitir de ziua recunoștinței. Bine ziua recunoștinței este mâine,dar l-am adus astăzi.Stă rezemat de mormântul ei și îl ține strâns în brațe. Nu m-a lăsat sufletul niciodată să-i spun o minciună despre ea. Nu am putut să-o spun că l-am părăsit și alte chestii doar pentru a știi că nu suferă.

  Ashley a început să mi-l lase mai des. Habar n-am ce a văzut la Allie de a îmbunat-o să-l lase. Allie.

  Minciuna pe care i-a turnat-o lui Ashley a fost cam deplasată,dar cu o zi înainte ne-am sărutat. Și doamne ce m-ai sărut. Îmi apare un zâmbet uriaș pe față când mă gândesc că după întâlnirea cu Zayn m-a sărutat pe mine. M-a saturat pe mine!

  Mi-a crescut mândria în mine când m-a sărutat. Îmi mușc buza de jos Încercând să mă concentrez la momentul de față.

  Crew își trage nasul,se dezlipește de mormânt, sărută poza cu Rylee, îl ridică pe Spiderman de lângă ursuleții pe care i-am cumpărat eu de a lungul anilor și vine spre mine. Ochii lui sunt umflați de plâns,iar nasul îi curge. Îngenunchez în fața lui și îi șterg nasul și ochii. El mă strânge în brațe,iar eu îi ciufulesc părul.

  -Gata uriașule? Crew dă afirmativ din cap și îmi întinde mâna. Îl prind de ea și ne îndreptăm spre mașină. Îl urc în scaunul lui și dau să închid portiera,dar îmi pune mâna peste mână lui.

  -Tati? Este adevărat ce i-ai spus bunici? Mă întrebă.

  -Ce să-i spun bunici? Îl întreb derutat.

  -Că ești împreună cu Allie? Spune în șoaptă și îmi dau seama că ar trebui să-l mint. Cum am mai spus,nu l-am mințit niciodată pe Crew,cu absolut nimic și nu vreau să încep acum,dar...

  -Eh...nu chiar împreună...

  Crew doar se uită în ochii mei și încuviințează.
Nu pot să îi spun adevărul pentru că știu că va vorbi cu Ashley,iar ea nu suportă minciuna. Sigur nu o să mă mai lase să îl văd pe Crew de cât în condițiile impuse de ea.

  Ajung acasă,iar Crew se bagă în pat și pornește televizorul pe Netflix și se uită la Spiderman. De când s-a născut a devenit obsedat de filmele cu Spiderman. Încă un lucru la care seamănă cu mine.

  Iubesc filmele Marvel,iar faptul că fiul meu îl iubește pe Spiderman s-a potrivit. Plușul pe care îl tot ține în brațe l-a primit de la Rylee. Nu îl lasă din mână nici când merge la baie. Am citit un articol în care spunea că, dacă ai un obiect oferit de cineva drag pe care l-ai pierdut recent,poți ține legătura cu acea persoană prin acel obiect. Habar n-am daca este adevărat,dar Crew este foarte atașat de acel pluș deci...merg pe premiza că acel articol este adevărat.

  Deschid ușa de la dormitor și văd cum Crew doarme. Ține strâns în brațe plușul,iar televizorul derulează o lupta dintre Spiderman și un monstru. Mă apropii încet și ridic telecomanda de pe podea și sting televizorul.

  Ridic pachetul de țigări de pe blatul din bucătărie și scot una. O aprind și scot fumul in cerculețe. Oftez și mă uit pe porțiunea de lângă chiuvetă. Broșuri cu facultății și specializării de ales mă așteaptă.

  Nici acum,după doi ani de facultate nu mi-am ales specializarea. Habar nu am ce să fac. Când eram pe la adolescență nu am avut timp să mă gândesc la "ce doresc să mă fac când voi fi mare" pentru că eram ocupat cu consumul de droguri,cu statul în centre de dezintoxicare, cu bătăile oferite de ai mei, cu creșterea unui copil,cu moartea mamei copilului meu, și așa mai departe.

  Carlos are 27 de ani și își urmează visul pe care el a avut timp să se gândească. A vrut mereu să aibă afacerea lui,să nu depindă de nimeni. Și așa deține un bar de succes in Houston. Făcea naveta din Dallas până în Houston, chipurile să stea cu mine.

  Chiar dacă au trecut aproape 4 ani de la moartea lui Rylee și de la ultimul meu consum,tot nu are încredere deplină în mine. Și uneori mă gândesc dacă lui Allie chiar i s-a stricat instalația sau doar a pus-o Carlos să stea cu mine.

  Chiar dacă am 23 de ani și un copil de 5 ani tot nu are încredere în mine că nu o să mai mă apuc. L-am auzit odată vorbind la telefon zicând "Odată un dependent,mereu un dependent".