Kayden

34

Allie

  Am stat și m-am gândit mult la oferta doamnei Smith cu plecarea în Europa. Chiar vreau asta. Foarte mult. Dar iubesc tot ce am aici.

  Pe Kayden, pe Crew,Mason, mătușa Emma, unchiul Connor, Norah, Carlos și fetița lor Allice-Marie.

  Da,după o lungă discuție au ajuns la concluzia că numele potrivit pentru fetiță este Allice-Marie.
 
  Totuși,chiar daca Kayden mi-a zis că pleacă cu mine oriunde ar fi,nu îl pot despărți de Crew. Și în niciun caz nu l-aș lua pe Crew de lângă bunicii lui și în special de lângă mama lui.

  Așa că, în ciuda faptului că îmi doresc asta foarte mult,am ajuns mă concluzia că cel mai bine este să rămân aici.

  Am luat o pauza serioasă de la facultate cu toată chestia asta cu accidentul și moartea tatei. Am decis să mă duc astăzi să discut cu doamna Smith despre alegerea făcută.

  Plec destul de târziu de acasă. Kayden și Crew nu sunt acasă,deci plănuiesc să îi dau un mesaj lu Kayden ca să nu intre în panică.

  Ajung la facultate pe la ora 17:20 și cerul deja s-au întunecat. Bat la ușa doamnei Smith și ea strigă un "intră".

  Îmi las hanoracul și geanta pe un scaun la intrare în cabinetul ei și intru.

  -Oh,Allison ce e cu tine la ora asta? Mă așez le scaunul din fața ei.

  -Am venit să discut ceva cu dumneavoastră. Legat de plecarea în Europa.

  -O decizie? Sau ai nevoie de un sfat? Mă întreabă ea.

  -O decizie! Știu că nu ar trebui să refuz aceasta oportunitate și credeți-mă,nu aș face-o,dar aici sunt toate persoanele pe care le iubesc. De la iubitul meu până la oameni care m-au crescut. Dorința mea din copilărie este să mă mut în Europa,dar mi-am dat seama că nu pot trai fără oamenii aceștia.

  Doamna Smith se uită la mine gânditoare. Zâmbește și dă din cap.

  -Allison Evans,îmi aduci perfect aminte de mine la vârsta ta. Și eu am avut o oportunitate de genul și aproape am refuzat-o pentru o persoana care nu a meritat efortul. Noroc cu doamna care mi-a oferit oportunitatea. Îmi ia mâinile între ale ei. Ce nu mi spui Allie?

  -Este ceva mai persoanal care nu depinde de mine. Îmi cer scuze. V-aș spune,dar nu e de datoria mea să o fac.

  -Înteleg! Dar te rog,nu renunța. Te mai las să te gândești,știu sigur că nu ești sută la sută sigură de decizia luată. Așa că te mai las să te gândești pentru că,exact cu ți-am zis am trecut și eu prin asta. Și știu ce înseamnă,deci Allison gândește înțelept.

  -Așa voi face! Spun zâmbind.

  -Acum... spune-mi ce s-a mai întâmplat cu tine.

  Termin discuția cu doamna Smith destul de târziu. Când ieșim în hol îmi iau hanoracul și geanta și ieșim afară.

  -E destul de târziu, sigur te descurci să mergi singură? Mă întreabă doamna Smith. Dacă vrei poți să rămâi la mine în seara asta Allison,nu stau departe.

  Reflectez la ideea profesoarei mele de psihologie și constatat că e o idee bună.

  A doua zi după o noapte de taclale cu doamna Smith decid și eu să plec acasă.

  Intru în casă încet ca să nu-i trezesc pe Kayden și pe Crew,dar când întorc privirea spre dormitorul lui Kayden îl găsesc stand pe pat.

  Este destul de încordat. Maxilarul încleștat și mâinile tremurânde îl dau de gol.

  Își ridică capul din pământ și dă de privirea mea. Își trece până prin păr și iese din dormitor. Închide ușa și intră în bucătărie.

  Își aprinde o țigară și face total abstracție de mine. Las geanta jos și îl urmez în bucătărie.

  -Kayden? E totul ok? Îl întreb.

  El mă ignoră încercând parcă să se abțină de la ceva.

  Îi pun mâna pe brațul dezgolit și tresare. Nările i se umflă și trage cu putere din țigare.

  -Kayden,de ce mă ignori? E totul ok cu Crew,cu...

  -Unde ai fost aseară Allie? Întreabă fără ca măcar să se uite în ochii mei.

  -Am fost să discut ceva cu profesoara mea de psihologie,doamna Smith...

  -Toată seara,pe bune Allie? Mă crezi prost?

  Mă uit mirată la el. Iarăși îmi bagă pe gât chestia asta cu infidelitatea?

  -Da Kayden, toată seara,am dormit la ea deoarece era târziu când am terminat.

  -Nu puteai să mă suni pe mine? Să vin să te iau?

  -Poți te rog frumos să încetezi să mă acuzi infidelitate?

  Își întorcea brusc capul și se uită la mine ca un nebun. Stinge țigarea și își trece mâna prin păr. Începe să râdă isteric ca un maniac.

  -Să te acuz de infidelitate? Tu te auzi ce spui? Doamne cât de proastă poți fi! Cât de prost am putut eu să fiu când ți-am crezut toate minciunile!

  -Ce minciuni...

  -Nu face pe proasta Allie că nu îți merge. Știu ce ai făcut, așa că termină cu prostiile astea și recunoaște!

  -Ce naiba să recunosc? Ți-am zis adevărul!

  Își trece mâna pentru a mia oară prin păr și îmi întinde telefonul.

  -Deschide și uită-te la videoclip Allie.

  Dau să refuz,dar vreau să știu de ce e nervos pe mine. Deschid telefonul și pe ecran apare un fundal negru. Ușor ușor îmi dau seama ce se întâmplă. O persoană care poartă hanoracul meu începe să vandalizeze un mormânt. Ridic capul și îl surprind pe Kayden cum se uită la mine.

  -Deci,ce ai de spus în apărarea ta?

  -Eu,nu...

  -Tu nu ce? Am văzut cu ochii mei Allie. Ai distrus mormântul ăla. Ai rupt ursuleții și baloanele și ai spart poza lui Rylee. Numai zic că ai inceput să pictezi pe acolo habar n-am ce? De ce Allie,de ce? Ce dracu a fost în capul tău?

  Face o pauza și zici că e nebun. Respiră și încercă să își măsoare cuvintele.

  -Am zis că nu ai cum să fi tu,că nu ai face așa ceva. Dar când te am văzut dimineață, intrând cu același haine că persoana din videoclip mi-a dat seama Allison. Ai vandalizat un mormânt. Mormântul manie copilului meu. Nu te mai recunosc Allie.