Kayden

21

Allie

  Întâlnirea cu mama lui Kayden nu a fost ceva la care m-am așteptat. M-am întâlnit cam cu toți părinții tipilor cu care am fost,dar nimic nu se compară cu asta.

  Chiar mă întreb cum arăta femeia asta în tinerețe. Bănuiesc că era frumoasă. Chiar mă întreb din ce cauză a ajuns să se distrugă singură consumând alcool și țigări.

  Mă uit la poza din mâinile mele care înfățișează un băiețel,cu părul tuns scurt,cu ochii albaștri plini de viață și un zâmbet uriaș pe față. Are un dinte din față lipsă și o mică cicatrice pe sprânceană. În fața lui se află un tort de vanilie. Are 6 lumânări înșirate pe el și în mijloc are cifra 6. Întorc poza și mă uit la scrisul din colț.

  Kayden Ryker Torres 01.01.2006.

  E născut fix de Revelion.

  Ușa de la intrare se deschide și pe ea intră Mason cu vreo 3 pungi în mână și Carlos cu un tort. Kayden este la Ashley și stă cu Crew.

  Am convins-o pe Ashley să îl țină pe Kayden până reușesc să decorez casa. Din ce mi-a spus Carlos nu e genul petrecerilor aniversare,dar îi plac surprizele. Nu și-a mai serbat ziua de la 10 ani,până și Rylee a încercat să facă ceva de ziua lui ,dar nu a avut sorț de izbândă. Totuși i-a oferit cel mai frumos cadou cu putință. Pe Crew.

  Poza din mâinile mele an găsit-o în grămada de poze aduse de Carlos pentru cadoul meu de Crăciun.

  -Te-ai decis? Ce facem cu astea? mă întreabă Mason când ajunge în bucătărie.

  -În dormitor,îi răspund scurt.

  Mason face în tocmai,iar Carlos așează tortul în frigider. Nici eu nici Kayden nu i-am spus că mama lor a venit în vizită. Mă gândesc cum ar fi fost dacă mama,sau tata,sau chiar mătușa Emma m-ar fi comparat cu Mason. Faptul că a ajuns medic e ceva de invidiat. Dar și eu vreau să profesez în asta, într-un fel.

  Mă uit la Carlos și încerc să îl deosebesc de Kayden. Se vede diferența de la o poștă. Kayden are părul brunet și lung,iar Carlos șaten cred și tuns scurt rău. Unul are ochii albaștri ,iar celălalt căprui. Kayden are mușchii mai proeminenți și e mai înalt comparativ cu Carlos.

  -Mersi că faci asta pentru el Allie, pentru tot chiar.

  -Nu ai de ce, merită și el toate astea până la urmă.

  Se așează pe scaunul din fața mea și ia poza pe care o țineam mai devreme. Se uită zâmbind la ea și o lasă la loc.

  -Cred că ți-a povestit despre copilăria sa,nu? Dau din cap în semn că da. Știi,mi se pare incredibil cum a reușit să se deschidă așa în fața ta. Faptul că ți-a spus de Crew,de Rylee, mă uimește. Ți-a spus și de facultate? Clatin din cap. Nu pot spune că e un subiect sensibil,dar nu voia să facă o facultate. L-am îndrumat eu, totuși văd că nu e fericit,nu e ceva pentru el. Nu și-a găsit încă vocația înțelegi? Când era mic nu prea a avut perioada aia de gândire gen "ce vreau să mă fac când voi fi mare", înțelegi? Totuși are o mică pasiune pe care nu a dezvoltat-o și te rog eu, convinge-l să o facă. Mă uit derutată la el,iar el drept răspuns îmi întinde un caiet. Nu îl deschide,nu acum.

  Mason apare ca prin magie și parcă i-a luat o veșnicie să lase pungile alea. Mă întreabă dacă mai am nevoie de ceva și îi răspunde că nu. El mă sărută pe creștet și mă strânge în brațe înainte să plece. Carlos îl urmează,iar eu rămân singură. Mă duc în cameră să văd ce a cumpărat Mason. Mă trântesc pe pat oftând.

  Am vrut să îi fac o petrecere surpriză,dar mi-am dat seama că asta nu e genul lui. Vreau să fie ceva special pentru el,dar în același timp nu vreau să îl enervez. Nici nu știu ce îi place,ce naiba.