Kayden

29

Kayden

  Doamna Abrams continuă să vorbească,dar eu nu o mai aud. Las telefonul pe masa din bucătărie și trec pe lângă Carlos.

  Privirea mi se încețoșează și simt ca amețesc. Mă sprijin de peretele de la camera mea și îi aud în van vocea lui Carlos vorbind cu mătușa lui Allie.

  A fost împușcată.

  Inima incepe să îmi bată repede, respirația mi se precioitează simțind cum rămân fără aer. O durere în piept mă apucă și îmi apăs mâna de acel loc. Transpirația curge șiroaie și simt cum tremur.

  Mă sprijin de perete și mă las ușor în jos încercând să îmi reglez bătăile inimii. Aud pașii lângă mine și văd o umbră neagră. Bătăile încep să se intensifice și simt cum mă sufoc. Ochii mi se închid și auzul îmi dispare.

  Mă trezesc plin de transpirație în pat. Îmi trec mâna prin păr de o grămadă de ori și în minte îmi apar imagini cu Allie într-o baltă de sânge și încercând să strige după ajutor.

  Îmi scutur capul și simt cum lacrimile încep să se prelingă pe obraji. Nu m-am gândit niciodată că aș putea să o pierd. Nu pe ea.

  Ea e muza mea, persoana care m-a scos din întuneric și din starea de amorțeală. M-am îndrăgostit de ea fără să vreau. Nu aveam intenția asta. Am stat pe lângă o grămadă de femei,dar nu am mai simțit ce simt cu ea. Nu pot să o pierd,nu pot. Nu și pe ea...

  Îmi ridic privirea când Carlos apare cu o sticlă de apă. Mi-o întinde și o beau le toată. Reușesc să mă calmez când telefonul îmi sună iarăși.

  -Alo,da? Răspund și simt că vocea mi se sprage.

  -Bună ziua,numele meu este avocatul Addams. Aș vrea să știu dacă știți ceva de domnișoara Evans? A avut un accident și vreau să știu dacă este bine sau nu.

  -Și de ce dracu m-ați sunat pe mine? Sunt birou de informații sau cum?

  -Îmi cer scuze,am sunat la numărul greșit? Nu sunteți dumneavoastră domnul Kayden Torres?

  -Ba el sunt. Dar domnișoara Evans nu este bine de loc,cel puțin nu știu. Am aflat acum o oră că a fost împușcată și nici măcar nu știu la ce spital este internată sau dacă a supraviețuit măcar, spun iritat.

  -Îmi cer scuze de deranjul provocat, dacă aflu ceva vă sun,o seară fru..îi închid telefonul în nas.

  Îmi trec mâna pentru a mia oară prin păr frustrat și o sun din nou pe doamna Abrams.

  -Alo? Răspunde ea printre hohote.

  -Bună seara,îmi cer scuze de deranj,spun și îmi trag nasul. Știți cumva ceva legat de Allie?  La ce spital este? Ea izbucnește în hohote și simt cum mi se strânge inima ca într-o menghină.

  -A fost transportată la spitalul "Medical City Dallas. Noi nu putem ajunge că avem zbor abia mâine din Philadelphia. Dar te rog,ai grija de ea,dacă reușești să aflii ceva sună ne.

  -Normal, mulțumesc!

  Nu mai o las să răspundă,îmi iau cheile de la mașină și mă trec pe lângă Carlos.

  Am trecut pe roșu de vreo 3 ori și am uitat să dau prioritate la un pieton,dar am ajuns rapid.

  Intru val vârtej în spital, asistentele și doctorii uitându-se ciudat la mine. Dau să mă grăbesc spre recepționeră și intru înaintea unui bărbat,dar nu bag de seama.

  -Domnule, stați la rând vă ro...

  -Cineva cu numele Allison Evans a fost adusă astăzi aici?

  -Stați la rând și o să vă spun, recepționarea tresară când îmi trântesc palma de birou.

  -Vă rog eu frumos, lăsați-mă cu asta. Vreau să știu dacă este sau nu. Femeia dă să spună ceva legat de pază,dar când îmi vede privirea oftează și caută numele în baza de date.

  -Este în sala 7,nu știu nimic despre starea ei. Când voi afla vă voi comunica. Până atunci,vă rog, luați un loc în sala de așteptare.

  Trec pe lângă oamenii care stau la coadă și mă așez pe un scaun din starea de așteptare. Mă mănâncă să îmi aprind o țigare,dar renunț la idee când văd copii care suferă de boli respiratorii.

  -Kayden? Ridic capul și dau de o persoană cunoscută. Par blond,hanorac roz și colanți negri.

  -Olivia? Întreb derutat.

  -Ce cauți aici? Întreabă ea luând loc lângă mine.

  Aș vrea să îi spun,dar ceva mă reține. Nu prea o cunosc pe fata asta și nu știu dacă ar trebui să am încredere în ea.

  -Oh,deci e adevărat,spune și își pune mâna la gură. Ea chiar era în ambulanța aia...

  -La ce te referi?

  -Allie. Veneam de la muncă și am văzut o ambulanță și persoana care era pusă pe targă mi se părea cunoscută,dar nu eram sigură. Știi cumva ce s-a întâmplat cu ea? Întreba îngrijorată.

  -A fost împușcată,spun și vocea mi se stinge...

  Olivia icnește cu mâinile la gură și o lacrimă i se prelinge pe obraz.

  În următoarea oră stă alături de mine și mă ajută să nu mă mai gândesc la chestii macabre.

  Discutam despre artă, expoziții,desene,iar un gând îmi vine în minte.

  Am făcut un desen cu Allie. Singurul pe care l-am terminat. Nu i l-am arătat. Și acum mă blestem că nu am făcut-o. Dacă e prea târziu. Dacă nu o să o mai văd vreodată. Vinovăția mă apasă când mă gândesc că puteam să o protejez dacă mergeam la ea din când în când.

  -Nu te mai gândi,o să fie bine,spune Olivia cu mâna pe umărul meu.

  Cineva își drege vocea și ridic privirea. Carlos. Dar nu e singur. E cu o fată... Mă uit mirat la ei parcă așteptând explicații.

  -Cum se simte, spune fata cu care a venit fratele meu. Olivia? Ce cauți aici?

  -Voi doua vă cunoașteți? Întreb derutat.

  -Da,este cu mine la facultate,și cu Allie.

  Mă uit încruntat la ea și încerc să îmi dau seama de unde o cunosc. Păr brunet,ten măsliniu,accent...

  -Norah? Mă trezesc că întreb. Olivia se scuză că trebuie să răspundă la telefon, apoi prietena cea mai bună a iubitei mele se așează lângă mine.

  -Mă mir că mă recunoști. Ultima dată când ne am văzut ai avut ochii doar pentru Allie, spune și ceva mă apasă în piept.

  -De unde îl cunoști pe Carlos? Îmi dreg vocea.

  Ea ezită să răspundă și își mușcă buza. Se uită la fratele meu,iar el la ea. Apoi îmi pică fisa.

  -Este cineva de aici rudă cu domnișoara Evans? Întreabă cineva în spatele meu și mă face să tresar.
 
  -Eu, spun mințind.

  -Ei bine,a pierdut sânge,avem nevoie de cineva care să doneze. Este cineva care se oferă voluntar?

  -Donez eu!