Kayden

16

Allie

  Se apropie Crăciunul,iar faptul că stau cu un copil de 5 ani în casă mi-a fost de ajutor să îmi conving colegul de apartament-care apropo e și tatăl copilului-să decorez apartamentul.

  De mică mi-a plăcut Crăciunul,mai ales că era și sărbătorea preferată a mamei. Aveam tradiții care după ce a murit mama nu le-am mai făcut. Pur și simplu nu a mai fost la fel.

  De Crăciun Mason a avut norocul să se aleagă cu brațul rupt în urma unei bătăi a tatei. Ăla a fost și ultimul înainte să plece la facultate. Ce mai experiență ce pot să spun.

  -Crezi că tatei o să-i placă globul ăsta cu Spiderman? Mă întreabă Crew când ajungem la bloc.

  -O să-l adore! Îi răspund eu și îi fac cu ochiul.

  În luna care a trecut am inceput să mă apropii de Kayden și am început să simt ceva pentru el,ceva ce nu voiam să simt. Totuși mă macină broșurile alea cu facultățile. Și știu că dacă l-aș întreba ar evita întrebarea. Și simt că ar trebui să-l fac să aibă încredere în mine.

  Nu știu ce naiba e în capul meu de am toate gândurile astea. Să-l fac să aibă încredere în mine. Până la sărutul din dormitor nici nu voiam să aud de el. Tot ce voiam era să fie gata apartamentul și să îmi mut catrafusele înapoi și să continui cu planul meu. Facultate, găsești țara perfectă în Europa și îți începi cariera de psiholog.

  Dar aparent planurile mele s-au dus pe apa sâmbetei când a apărut Crew în peisaj. M-am atașat de copilul ăsta,mai ales că mă regăsesc în el. Habar nu am de ce,dar o fac.

  Intrăm în apartament,iar Crew se descălță și se duce repede la baie. Kayden stă bucătărie cu vejnica și nelipsita țigare între buzele sale pline. Se uită serios cu multa concentrare și sprâncenele încruntate la broșurile legate de facultăți. Stinge țigarea în scrumieră și scăpa o înjurătură. Eu fug la mine în cameră să mă schimb și să mă apuc de decorat cu Crew.

  Peste vreo oră deja am despachetat tot și ne-am apucat de treabă.

  -Tati îți place aceasta decorațiune cu Spiderman pe care am găsit-o la magazin? Îl aud pe Crew cum îl întreabă pe Kayden,dar nu îmi întorc privirea spre el.

  Kayden și Crew mai fac câteva schimb de replici, printre care una în care Kayden îl expediază pe Crew în dormitor la culcare.

  Cu coada ochiului am văzut privirea ucigătoarea pe care Crew i-a aruncat-o tatălui său apoi cum a oftat nervos și a venit să mă ia în brațe. Îl strâng în brațe,iar apoi fuge în dormitor.

  -Tu nu te duci cu el? Îl întreb pe Kayden când văd că se apropie de mine.

  -Adoarme singur,spune Kayden și ridică din umeri.

  Cum am spus faza cu broșurile mă macină. De mică am fost curioasă și băgăcioasă. Iar situația asta mi se pare ciudată. De ce ar avea Kayden nevoie de broșuri. Adică nu merge la facultate deja?

  -Ce era cu broșurile alea de pe blatul din bucătărie? Decid să întreb într-un final.

Privirea lui Kayden,seamănă exact ca cea de atunci când l-am prins cu Crew. Una speriată ca și cum l-aș judeca. Știe că nu aș face asta. Oare chiar știe? Până la urmă nu știe mai nimic despre tine.

  -Nimic important,spune și tonul lui mă face să tresar.

  E posibil ca o persoană să te facă să simți atâtea stări în același timp? Să vrei să îl strângi de gât,dar în același timp să îl săruți? Să plângi pe umărul lui,dar în același timp să nu vrei să se mai apropie de tine vreodată. Fix așa simt acum.

  Mai nimeni nu știe de moartea mamei,de bătăile tatei și de suferința fizică și psihică provocată de toate astea. Terapeuta la care am mers-la instistențele lui Mason și a mătușii Emma- mi-a spus că e bine să te descarci, să împărtășești ce te macină,dar cu persoane care merită și cărora chiar le pasă. Kayden nu prea se încadrează în categoria de mai sus,dar tot am deschis gura și i-am împărtășit mini secretul meu:

  -Tata mă bătea.

  -Poftim?! Răspunde Kayden instant.

  -Tata mă bătea,și pe mine și pe Mason. Asta s-a întâmplat după ce mama s-a îmbolnăvit din cauza stresului și a bătăilor multiple,iar mai apoi a murit. Asta l-a adus pe tata într-un stadiu de nebunie curată. Aproape am murit,spun și vocea mi se frânge.

  Kayden se holbează câteva secunde la mine de parcă a văzut cum pisica lui a fost omorâtă fix în fața ochilor săi. Dar pe bună dreptate. La ce reacție m-aș fi așteptat? Să se ducă și să o învie pe mama prin metode vrăjitorești? Sau să întoarcă timpul și să facă în așa fel ca tata să nu o bată pe mama.
 
  -De ce mi ai spus asta? Într-un final decide și Kayden să vorbească.

  -Mi-ai împărtășit un secret de al tău, așa că asta am făcut și eu. Îi explic eu, apoi vocea mea parcă are voința proprie și turuie niste lucruri pe care nu aș fi crezut că le aș fi spus nici dacă era ultima mea șansă de a trăi. Kayden, știi ,când te am cunoscut te am judecat greșit. La urma urmei aveai cămașă descheiată la fel și pantaloni. Țigarea dintre buzele tale îți dădea un aer de..n-am cuvinte. Și când îmi spuneai scumpete mă scoteai din minți.

  Fac o mică pauză ca să îmi adun gândurile și să nu bâlbâi,mai apoi continui:

  -Habar nu am de ce îți spun toate astea,dar... Când mi-ai spus de toată faza cu Crew și cu Rylee...mi-am dat seama că tu nu ești un nesimțit. Pur și simplu ești un om care a trecut prin multe. Mi-ai demonstrat că toată chestia cu bătăile si moartea mamei nu este nimic. Ai consumat droguri,ai un copil de 5 ani,mama copilului tău și marea ta iubire a murit. Nici nu vreau să știu ce te-a împins să consumi droguri. Dă să deschidă gura,dar îi fac semn să tacă .Zic asta pentru că e clar că nu ești genul de persoană care ar consuma doar pentru a se afla în treabă. E clar că ai avut un trecut complicat,un prezent care te va schimba și un viitor strălucit. Mersii Kayden,mersii că mi-ai fost exemplu!

  Kayden se uită la mine și parcă încercă să asimileze tot ce i-am spus. E ceva de digerat sincer. Dar nuanța aia de alabastru din ochii săi frumoși se intensifică când mă privește,iar el se apropie și mai mult de mine, înghesuindu-mă între el și perete. Pieptul mi se ridică și coboară în urma respirație precipitate. Apoi Kayden decide să mă lase și fără aerul rămas în plămâni și își lipește buzele moi de ale mele și mă sărută apăsat. Limba lui își face loc printre buzele mele cu forța și o dezmiardă pe a mea.

  Am mai avut parte de săruturi cu el,dar de la cel din dormitor nici unul nu a fost pentru noi. Nici măcar ăla nu se poate numi un sărut pentru noi. A fost ceva într-un moment de vulnerabilitate. Dar acum? Acum e ceva total diferit în sărutul ăsta.

  Kayden se dezlipește de mine și respiră sacadat. Se uită în ochii mei,după la buzele mele. Își linge buza de jos,după face la fel și cu a mea.

  -De multe ori mi s-a spus că fac alegeri egoiste. Că nu îmi pasă decât de mine și că ar trebui să mă uit și la cei din jur. Îmi păsa a dracu de mult când mi se spunea asta in adolescență. De asta am și consumat. Am avut nevoie de o pauză de la ce era prin jur. Am consumat pentru că de fiecare dată când eram bătut și injosit de ai mei tot eu eram ăla egoistul. Mereu își făceau timp pentru Carlos, mereu el era ăla bun,iar eu greșeala. Și el era uneori bătut,dar asta se întâmpla când erau prea beți ca să mai facă diferența dintre mine și el. Am consumat pentru că mi-a promis că o să aibă grijă de mine,dar a plecat în armată și am rămas fără nimeni. Am consumat chiar și când aveam de crescut un copil la naiba. Dar dacă tot am făcut numai alegeri egoiste mai vreau să mai fac una. Spune și se uită în ochii mei,iar pupilele i se dilată atât de mult,de chiar zici că drogurile de care a tot vorbit s-ar fi întors în corp.

  -Și care-i aia? Îl întreb și nu pot să ignor entuziasmul din vocea mea. Ai zice că sunt un copil care primește jucăriile mult dorite.

  -Să mă îndrăgostesc!