Casa de pe deal

Cody

O, Doamne!

Am reușit să plantez de-a lungul târnațului un lung șir de bulbi și butași.

Aproape am terminat, când îl văd și pe Hubbie că sosește cu Cody. Copilașul meu blănos! Cody vine cu viteză și după pupăturile de rigoare, vrea să se facă util și începe să sape gropi pe unde tocmai am plantat! Rău băiat! Hubbie vine cu ideea să mărginim cu ceva stratul de flori, așa că mergem lângă casă să căutăm ceva resturi de lemne. Găsim niște lemne care s-ar potrivi scopului nostru, Hubbie le ascute la un capăt, apoi, folosind același topor cu care le-a ascuțit, le bate bine ca să intre în pământ. Repetăm operațiunea de câteva ori, apoi folosim niște sârmă pe care o prindem de lemne ca să facem un gard anti-Cody. Băiatul e clar dezamăgit, dar asta e, din păcate. Printre muncă, îi povestesc lui Hubbie ce mi-a zis doamna Maria. Se uită la mine cu o privire care spune totul...de genul: ,,pe bune? Și acum vrei să mă apuc să caut pe sub casă? Asta-i prea de tot!”. Am primit mesajul, tare și răspicat, deși în comunicarea non-verbală. Chiar și mie mi se pare trasă de păr povestea asta.

Hubbie se duce să verifice ceva la camera tehnică. Eu pregătesc câte o ciocolată caldă pentru amândoi. Cody vrea să se strecoare înăuntru...dar cu lăbuțele murdare nu e permis! Dezamăgit, mă lasă să îl curăț, apoi intră și parchează pe covorul din fața șemineului. Împărțim cu el fursecurile de la ciocolata caldă și parcă a revenit la sentimente mai bune în legătură cu mine.

Hubbie mă surprinde cu o invitație: să rămânem peste noapte aici! Și, ca dovadă a cât de bine mă cunoaște, a adus pijamalele, periuțele de dinți, gel de duș, prosoape, mâncare, apă, o lenjerie de pat, o porție zdravănă de mâncare lui Cody. Va fi o experiență, nu zic nu. Canapeaua se poate extinde într-un pat  generos. Deocamdată, rămâne așa. Hubbie îmi povestește că Tata are de gând să facă o cărare de acces la deal, în trepte, cu balustradă. Ar fi util și un drum de acces, dar deocamdată s-au făcut destule aici. E nevoie de o pauză, iar noi vom experimenta direct o zi și o noapte aici.

Se înserează. Din depărtare se aud ecourile satelor, care, așternute de-a roata dealului, alcătuiesc un covor pestriț. Pe măsură ce scade lumina, tot mai multe luminițe scânteiază jos...dar și deasupra. Apusul a fost foarte frumos, dar priveliștea de noapte e magnifică. Când se întunecă de tot, Calea Lactee în toată splendoarea ei ne taie respirația. Ne facem promisiunea că vom cumpăra un telescop. E prea frumos cerul!

Se face frig. Îi dăm drumul afară lui Cody, să se ușureze înainte de culcare, apoi intrăm toți trei la căldurică. Mi-au înghețat vârfurile urechilor!

Mâncăm niște sandvișuri și povestim. Hubbie e de acord că e aproape incredibil unde am ajuns în aventura asta cu casa. Când povestim cum a ajuns doamna Maria în posesia casei, și lui i se pare interesant că Ana nu i-a lăsat casa fiicei sale. Într-un fel, ar fi incredibil dacă am găsi acel ceva despre care doamna Maria zice că ar putea fi undeva sub casă. Probabil am putea afla mai multe despre această persoană misterioasă, cu o viață misterioasă cu o dispariție misterioasă. Fără să îmi dau seama, căldura, mâncarea, oboseala mă fac să cad într-un somn adânc. Mă trezesc când Hubbie desface canapeaua, ca să se întindă și el. Facem patul, apoi adormim.

Mă trezește lătratul lui Cody. Afară, clopoțeii de vânt nu scot sunete liniștitoare, ci zdrăngănesc amenințător. Se aude un zgomot de afară, în ritmul în care bate vântul. Hubbie se îmbracă să iasă, la fel și eu.  Cody se agită. Luăm lanternele și ieșim.
E beznă. Nici urmă de stele. Departe, în vale, strălucesc luminile din sate. La lumina lanternelor nu se vede nimic deosebit. Cody o ia la sănătoasa, numai el știe de ce. Noroc că avem gard.

Undeva, în zare, un fulger. Vai, Cody e înspăimântat de furtuni! Ecoul unui tunet adus de vânt îmi încrețește pielea. Unde o fi copilul meu blănos? Ca la comandă, amândoi începem să-l strigăm. Hubbie zice să mergem să îl căutăm separat, dar eu mă tem. Suntem în vârful dealului, o furtună cu fulgere se apropie! Măcar de l-am găsi pe Cody!