Casa de pe deal

Petrecerea

E joi și-mi sună telefonul non-stop. Printre atâtea alte apeluri, m-a sunat și fiica doamnei Maria, să-mi ceară indicații cum poate să ajungă la noi, să ia cutia...

Ajunge după-amiaza, cam pe la ora mea obișnuită de ajuns acasă...îi dau cutia și-i transmit multă sănătate mamei sale...îmi mulțumește pentru tot, apoi pleacă.

N-am timp de pierdut...urmează un sfârșit de săptămână aglomerat, fiindcă am dat curs insistențelor șefului și am planificat un soi de petrecere inaugurală la casa de pe deal, înainte să vină zăpada...Am invitat mai multă lume, între care șeful meu, bineînțeles, șeful lui Hubbie, nenea Radu, vreo câțiva colegi de la mine de la muncă, de la Hubbie de la muncă...Nu neapărat cei mai apropiați nouă, dar într-un fel, familia de la muncă...

Revăd lista de cumpărături, ajustez cantitățile, fac socoteli în minte și scenarii ca să-mi pot da seama ce mai e nevoie. Printre pregătiri, timpul se scurge pe nesimțite.

E sâmbătă. Ne pornim dimineața devreme, să pregătim căsuța. Hubbie face foc, eu pregătesc carnea pentru grătar, legumele pentru salate. Tata o să vină mai târziu, cu Radu. A improvizat o masă cu băncuțe pe ambele părți, când a auzit câtă lume o să vină. Pentru anul ce o să vină, a planificat deja că o să facă un foișor cu grătar și cu cuptor. Și cu un loc de luat masa, mare.

Cody a rămas cu mama. La câtă lume va fi pe aici, nu aș avea vreme să mă ocup de el.

Pe o latură a curții, Hubbie a pregătit un cerc de pietre, umplut zdravăn cu lemne, pentru un foc de tabără diseară. În jurul lui, câțiva bușteni pe post de scaune. La câțiva metri mai încolo, surplusul din bazinul de apă de la izvor se varsă peste sticlele pregătite pentru petrecere. Am adus și pături, pentru  friguroși.

Am terminat de pregătit paharele, bolurile cu gustări, platourile. Cu ajutorul lui Hubbie, agăț sub streașina casei, de-o parte și de alta a târnațului, două ghirlande colorate, bineînțeles, cu mici panouri solare atașate. Au senzor, se aprind singure la căderea întunericului.

Încep să vină invitații. Toată lumea se plânge că e greu de ajuns la noi, dar toți sunt fermecați de peisaj. Avem noroc de o zi însorită, dar rece. Fiecare vrea să vadă căsuța, tuturor le place subsolul descoperit de mine accidental și compartimentat și utilat de Tata. Instalația solară, dar și cea de apă, imaginate și puse în practică tot de el, stârnesc chiar invidii.

Ne coordonăm cu Hubbie și cu Tata, ne mai dau  câte o mână de ajutor invitații, trece prânzul, apoi pe nesimțite se înserează. Hubbie aprinde focul de tabără, se spun povești, se fac glume, lumea se distrează. Arunc o privire spre casă și îmi crește sufletul! Beculețele mele colorate  s-au aprins!

Când se înnoptează, musafirii se retrag spre casele lor. Primim felicitări pentru petrecere și pentru cum am amenajat acest colț de rai. Ne luăm rămas bun de la ei, a mai rămas doar nenea Radu, care mai stă la discuții cu Tata. Peste o vreme, Hubbie se duce să-i ducă acasă, apoi, frânți de oboseală, ne prăbușim și dormim duși, până târziu, a doua zi.

E o zi a concluziilor, a împărtășirii poveștilor auzite ieri, a adunatului și a curățatului. Așa aflu ca șeful meu l-a felicitat pe Hubbie și s-a declarat încântat de toată experiența, iar în spiritul lipsei de subtilitate pe care o știam, s-a autoinvitat la noi la următoarea petrecere, ,,când o fi”. Colegii lui Hubbie au adunat bani, și ne-au cumpărat un cadou de casă nouă, pe care nu l-am desfăcut încă, din lipsă de timp.

Apare Tata, să ne ajute la strâns și la împachetat. Printre muncă și povești, aflăm noutăți despre Marius. Aflăm de ce se întoarce acasă tânărul doctor...și cui îi datorăm asta...
Se pare că Marius a întâlnit o femeie de care s-a îndrăgostit și care l-a determinat să renunțe la dorința de a profesa în străinătate sau într-un oraș mare. E medic ginecolog,  o cheamă Lia, are cabinetul ei medical privat, iar cu Marius s-a întâlnit la o conferință. S-ar putea să vină de Crăciun la ei, să o cunoască, iar Radu e pornit să pună casa la punct până atunci. Cam asta e ce a aflat Hubbie despre el, de la Radu. Hubbie se pare că se bucură pentru că Marius are o relație, dar și pentru că ar putea fi mai aproape unul de celălalt. Mi-a zis de nenumărate ori că îi lipsește conexiunea pe care o avea cu el, că deși mai avem prieteni, nu a simțit că ar mai fi cineva cu care să se înțeleagă la fel de bine. M-aș bucura să se regăsească, poate-cine știe? M-aș putea împrieteni cu Lia.

După ce terminăm de adunat, Tata ne pune să stăm jos. Are un aer serios, care nu-mi place.

    -Despre ce e vorba, Tată? întreb eu, nemaiputându-mi ascunde îngrijorarea.

    -Doamne ferește, nu te speria, micuța mea! Nu e nimic grav, vreau doar să vorbesc ceva cu voi.

    -Hai, Tată, zi direct, zice și Hubbie.

    -Păi am discutat ceva cu Radu, ceva care vă implică și pe voi și asta vreau să vă spun. Se pare că treaba este serioasă între Marius și Lia, el ar vrea să o ceară în căsătorie. Când a văzut ce frumos a ieșit aici toată treaba, Radu a zis să vă întreb dacă n-ați fi de acord să îi lăsați să stea aici pe îndrăgostiți un weekend. Nu am putut să îi dau un răspuns imediat, fiindcă trebuia să mă consult cu voi, dar Radu zice că ar fi mai bine dacă tinerii ar veni aici, nu ar sta din prima acasă la ei, ca să nu se simtă copleșită fata. Și are nevoie de un răspuns, ca să poată face Marius toate pregătirile, cine știe, poate o s-o ceară chiar aici. Deci, ce ziceți?

Ne uităm unul la celălalt cu Hubbie, zâmbind. Bineînțeles că suntem de acord!

    -Normal că da, Tată!, zice Hubbie zâmbind. În sfârșit prinde rădăcini și Marius!

    -Ne bucurăm să fim complicii lui într-un asemenea moment, zic și eu.

    -Atunci așa rămâne! Pfiu, mi s-a luat o piatră de pe inimă! Hai că-l sun acum pe Radu, să-i zic.

    -Dacă e nevoie de ajutorul nostru, sau dacă au ceva cerințe speciale, să ne spui, te rog, Tată!, zic eu. E foarte important să se simtă bine, să aibă tot ce au nevoie.

    -Hai că-l sun pe Radu, îi zic și despre asta. Doar de asta s-au inventat astea, zice Tata, arătând sugestiv spre telefon.

Îl sună pe Radu și-i auzim prin telefon exclamațiile pline de entuziasm și recunoștință. Când încheie, Tata e numai zâmbet:

    -Ați făcut niște oameni fericiți azi, copii! Dacă stăm să ne gândim, ieri tot așa! Să dea Dumnezeu să fie mereu așa! Marius merită să fie și el fericit, ca voi!

    -Să dea Dumnezeu să fie așa! Trebuie să fie o femeie strașnică, de l-a prins!, glumește Hubbie.

    -Chiar așa, prins? Adică tu te simți prins, Hubbie?, mă prefac eu supărată.

El se uită la mine cu o figură surprinsă și bate repede în retragere:

    -Adică, așa, dependent de ea cum sunt eu de tine!

Izbucnim în râs toți trei. De-ar fi așa toate dependențele, ce lume fericită ar fi!

Adunăm, curățăm, le lăsăm pe toate în ordine și la locul lor. Tata verifică toate instalațiile, șemineul, se asigură că totul e în ordine. Apoi ne întoarcem acasă, la mama și la Cody. Bineînțeles că e foarte entuziasmat, dar nu i-am lipsit prea mult, fiindcă mama...e mama, persoana lui preferată, care-l răsfață la maxim. Au fost la plimbare, s-au jucat cu mingea, s-au uitat la filme, mama i-a făcut un tort cu carne tocată! N-ai cum să concurezi cu așa ceva!

Îi povestim mamei despre ziua de ieri, dar mai ales despre Marius și iubita lui. Mama spune că e sigură că se vor potrivi la fix, mai ales că sunt doctori amândoi.

Spre seară, o conducem acasă, iar apoi, după o seară de film, adormim.