Casa de pe deal

Planuri îndrăznețe

Mă trezește lătratul lui Cody și soneria. Hubbie doarme tare adânc, dacă nu s-a trezit la hărmălaia asta. Îmi aranjez pijamaua și părul ciufulit și merg să văd cine e.

Cody se transforma iar din codiță în posterior - e mama.

-Te-am trezit? Nu credeam că mai dormiți la ora asta.

-Pai am stat aseară la film și la povești până târziu. Și îi povestesc despre trapa secretă și despre pasaj.

-Cine știe cine o fi făcut pasajul ăla, zice mama. Poate o fi din vremea războiului.

Când îi povestesc despre izvor, mama e impresionata:

-Precis era ascunzătoare pe vremuri! Cum era chiar în vârful dealului,putea sa fie și ceva punct de observație, sau așa ceva! Auzeam mai demult, când eram copil și eu, destule povești cu ascunzători, dar nu am văzut niciodată vreuna. Aș fi curioasă să merg și să văd!

-Si eu, de-abia aștept să îmi treacă piciorul și să merg să văd. O să mergem împreună, dacă vrei!

Bineînțeles că vrea. Mama e un spirit aventuros, curios, temerar. Cumva, în ciuda staturii firave,eu văd în ea un erou neînfricat și plin de entuziasm. Cred că dacă ea se simte încă tânără,eu mă simt încă un copil.

Mi-a mai adus provizii, mâncare gătită de ea. Cody o însoțește la fiecare pas, cu ochii mari, triști și sentimentali, că să o impresioneze. Și reușește de fiecare dată.

După ce mai stam de vorbă, adună vasele in care mi-a adus mâncare data trecută și după ce îl mângâie pe Cody, mama pleacă.

Mă îndrept spre baie, pentru ritualurile zilnice, apoi spre bucătărie. Cody se materializează că din neant lângă mine, cu entuziasmul obișnuit. Pornesc cafetiera,deschid ușa de la bucătărie și îl las afară pe Cody. Mă amuză cât e de meticulos, în fiecare dimineață se apucă să miroasă aceleași locuri pe care le-a mai mirosit de un milion de ori,apoi să își marcheze teritoriul, totul cu același entuziasm. Admirabil! Asta cred că se numește ,,a trăi în prezent ".

Până ce Cody își face traseul, mă duc să îmi iau cafeaua și mă instalez pe terasă. Cody se apropie plin de energie și mă străduiesc să feresc ceașca de cafea. Nu de alta,dar am mai pățit-o cu el,de la prea multă afecțiune am rămas și fără cafea, și cu hainele pătate...
În sfârșit apare și Hubbie, se joacă puțin cu Cody, îi mai dă ceva de mâncare, apoi îl aud cum își toarnă cafea și îl văd că se așază langa mine. Se vede clar că e obosit. Soarbe din cafea cu grijă, să nu se ardă. Povestim despre una și alta, râdem de Cody când vine la el și îi aduce mingea. Hubbie i-o aruncă și Cody e foarte bucuros să o aducă înapoi.

-Si ce planuri ai pentru azi?, îl întreb.

-Nu mare lucru...merg să fac ceva cumpărături...tata vrea să facă instalația electrică la casă!

-Nu mă înnebuni!

-Pai da, ți-am zis că i-a venit cheful de lucru...A zis că plătește el tot, doar să merg cu el să facem cumpărăturile și apoi să le ducem acolo, sus...

-Wow! La asta nici nu am visat! Puneți panouri solare?

-Da, așa a zis. De asta are nevoie să merg cu mașina. Panourile,plus toate sistemele...o grămadă de bani. I-am zis că nu trebuie și că ne descurcam așa cum e,dar nici nu a vrut să audă. Cred că a intrat în modul ,,meșterul bun la toate ".

Mă bufnește râsul,dar sunt și uimită. Adică da, știam că se pricepe la multe chestii,dar chiar așa? Panouri solare? Instalații electrice? În plus de asta, e foarte priceput la tâmplărie... și la betoane... vrea să capteze izvorul...wow. Sunt copleșită.