Casa de pe deal

După vizită

Ajunși acasă, îl recuperăm pe Cody și mergem împreună într-o plimbare ,,în familie”. Se simte tot mai bine răcoarea…dar încă e plăcut…Ne întoarcem obosiți, dar bine-dispuși. Cody se aruncă la castronul cu apă, apoi se întinde să se relaxeze. După ce ne schimbăm și ne spălăm, găsim că exemplul lui Cody e foarte înțelept, deci îl urmăm, cu satisfacție…

E luni, dintr-o data, și reintrăm în rutina cea de toate zilele… cu diferența că Tata s-a întors acasă. Ajung la muncă și mă concentrez pe ce am de făcut, ignor bâzâitul telefonului, până ce mă agasează într-atât încât mă opresc din lucru și mă uit despre ce e vorba…

Ghici ce, e doamna Maria.

Foarte curios, îmi zic. Oare mai are chef de povești sau s-a întâmplat ceva?

Mă las dusă de valul curiozității și răspund.

    -Bună ziua, doamna Maria!

    -Bună ziua, sunt fiica ei. Îmi cer scuze că am insistat, dar mama iar nu se simte bine și am chemat o ambulanță, care a dus-o la spital. V-am sunat fiindcă mama a stat aseară până târziu cu nasul în valiza aia veche și a găsit ceva scris în Biblia aia mică. Din momentul ăla, a început să se comporte foarte ciudat, a răsfoit Biblia pe toate părțile, a început să bolborosească singură, nu a dormit toată noaptea. Am încercat să o descos, să aflu despre ce e vorba, dar nimic! Către dimineață a adormit, dar a avut un somn foarte agitat, vorbea în somn despre Ana, despre nu știu ce cutie, despre un mesaj…Acum, vreau să vă întreb și vă rog frumos să nu vă supărați că întreb: aveți cumva idee despre ce este vorba? Că eu cred că e ceva ce a găsit ea scris acolo, care a făcut să îi fie rău…i-o fi declanșat ceva emoții…

    -Păi, ca să fiu sinceră, nu știu. Îmi pare rău să vă dezamăgesc. Noi ne-am uitat prin toate lucrurile, ne-am uitat și la poze, am găsit scrisorile și le-am citit, recunosc, iar referitor la Biblie, nu pot să zic că am găsit ceva scris pe acolo. Chiar ni s-a părut ciudat că a fost pusă la păstrare cu celelalte lucruri, fiindcă părea o Biblie obișnuită, nimic special. Dacă îmi amintesc bine, avea ceva numere scrise pe o pagină, și parcă erau subliniate unele cuvinte, dar în rest, nu îmi amintesc altceva. Poate a fost șocul retrăirii unor lucruri dureroase?

    -Nu știu ce să mai cred. Părea să fie mai mult de atât.

    -Nu știu nici eu. Poate că o să vă spună mai multe, cândva.

    -Da, sper că da. Mulțumesc încă odată și scuzați-mă pentru deranj!

    -Nicio problemă! Multă sănătate îi doresc! Să ne auzim cu bine!

A închis. Mă gândesc că povestea asta nu vrea să se dezlipească de noi cu una, cu două…

Îmi pare rău pentru doamna Maria și pentru ce i s-a întâmplat surorii sale…dar, chiar dacă pare egoist, mă bucur că a fost de acord să ne vândă casa și am ajuns în acest punct în care mai avem puțin și o putem face locuibilă…e o doamnă-casă venerabilă, plină de secrete și noi îi oferim demnitatea de a dăinui…pentru încă o generație, măcar…
Trag tare să termin la muncă, fiindcă trebuie să ajung la casa-noastră-din-deal azi după amiază. Tata s-a dus la deal cu Hubbie, s-au apucat devreme de scos geamurile vechi și de pus cele noi! Abia aștept să văd cum arată casa cu geamuri noi! Poate o să reușească să pună și ușa? Ca Hubbie să nu mai trebuiască să iasă și să intre cocoșat pe ușă! Îi plac lui vechiturile, dar s-a cam săturat…

Termin treaba, sar în mașină, merg să ridic comanda de la pizzerie (o surpriză pentru meșterii mei!), îl recrutez pe Cody, care e hiper-activat de mirosul de pizza, ajungem la deal, urcăm dealul, ajungem la casă.