Legături nebănuite

O FANTOMĂ

Alex se privi în oglindă. Rochia aceea era parcă făcută anume pentru ea! Îi îmbrățișa talia fină și-i scotea în evidență formele. Dincolo de cabina de probă, o așteptau tatăl ei, mama lui Martin și două verișoare, viitoarele domnișoare de onoare.

Asistenta îi așeză cu grijă voalul pe cap, apoi o complimentă și dădu la o parte perdeaua cabinei de probă.

Alex se privi cu ochi critici, dar nici măcar așa nu putu să găsească rochiei aceleia sau imaginii din oglindă vreun cusur! Mângâie cu palma materialul rochiei, apoi se mai privi odată în oglindă, și plină de încredere, păși spre camera unde cele trei femei o așteptau.

Bătrânul, viitoarea soacră și fetele de lângă ea rămaseră cu gurile căscate:

-Minunată! Arăți ca o zână! Superb! Perfect!, se întrecură ei în complimente.

-Sunteți siguri?, zise Alex, deși știa că găsise rochia perfectă.

-Fetița mea!, exclamă bătrânul, ținându-se cu mâna de inimă. Mai frumoasă decât o prințesă din povești!

Se urcă pe micul podium din mijlocul încăperii. Asistenta apăsă un buton, iar acesta începu să se rotească încet-încet, dezvăluind imaginea încântătoare a viitoarei mirese.

Preocupată de micile discuții legate de detalii, Alex nu observă cum un bărbat grizonat privea insistent la ea prin fereastra salonului. Acesta rămăsese parcă lipit de trotuar, încremenit, asemeni unei statui, singura dovadă că era viu fiind lacrimile care-i curgeau neîncetat pe obraji. Iar dacă cineva ar fi fost suficient de aproape de el, l-ar fi auzit șoptind:

-„Ești atât de frumoasă, iubito!"

Ca mai apoi, în câteva minute, să dispară fără urme.

După ceva vreme, când Alex și ai săi încheiaseră deja proba rochiei și se pregăteau să meargă la restaurant să mănânce, sosi și Elias, care-i explică și  lui Alex ceea ce credea că descoperise.

Ea îl ascultă cu atenție, apoi  clătină neîncrezătoare din cap:

-Eu nu știu ce să zic, Elias...Au fost pe urmele lor atâția oameni, atâta timp...Am avut ajutorul unor detectivi de primă clasă...Avem legături cu o mulțime de lume din armată, ba chiar avem contracte cu Armata și cu guvernul...Am fi aflat ceva, ar fi zis careva ceva...Eu nu zic că nu ar putea fi un mesaj ascuns în acel filmuleț...Uite, o să te pun în legătură cu cineva și o să îi poți spune și lui ceea ce mi-ai spus mie... Până la urmă, n-avem nimic de pierdut...Hai să încercăm și asta...

Elias răsuflă ușurat, apoi acceptă bucuros invitația de a li se alătura la masă. Era lihnit. Alergase, umblase pe jos, avusese o zi în care emoțiile îl storseseră de energie. Se duse la baie să se spele pe mâini, apoi se întoarse și se alătură grupului vesel.

Pe la sfârșitul mesei, când discuțiile începuseră să devină mai personale, Elias se ridică, mulțumi pentru invitație și pentru masă, apoi plecă vesel cu gândul să ajungă înapoi la fabrică. Ieși din restaurant și aproape se ciocni de un tip mai în vârstă, matur, ce părea încremenit în fața unei vitrine a restaurantului.

-Scuzați-mă!, exclamă el, apoi, remarcând privirea lui pierdută și văzând că nu-i răspunde, Elias se îndepărtă.

Ca și în fața salonului,  după câteva minute, necunoscutul se făcu nevăzut.

Spre seară, Alex și Martin discutau despre ultimele pregătiri și puneau la punct ultimele detalii.

-Am fost azi la o degustare de vinuri, am ales ceva deosebit pentru noi doi!, zise Martin, privind-o cu nerușinare pe Alex, care zâmbi, atinse doar cu buzele vinul și apoi se duse să facă un duș.

Relaxat, Martin bău un pahar de vin și se pregăti să-și mai toarne unul, când...

O oboseală nefirească, o sfârșeală cum nu mai simțise niciodată îl puse la pământ. Se prăbuși lângă pat, apoi necunoscutul apăru ca din neant și-l trase într-un colț al camerei.

Îl acoperi cu o pătură, apoi trase măsuța deoparte, așeză o altă sticlă de vin pe jumătate goală, în locul celei din care se băuse, pregăti legătura mătăsoasă și se duse hotărât spre baie.

Alex tocmai ieșise de sub duș și se usca cu prosopul, când luminile se stinseră, iar ea fu învăluită de beznă.

-Martin? Ce faci? Ce nebunatic!, zise ea amuzată, apoi chicoti încântată când bărbatul îi legă ochii cu bucata de material mătăsos și-i puse degetul pe buze, ca să nu mai vorbească.

Ajunseră în pat, iar el n-o lăsă să mai spună nimic. Ea se conformă jocului tăcerii lui, plină de încredere. Bău din vin, apoi, tot mai incitată se lăsă pradă unor senzații cum nu mai experimentase cu el niciodată.

Se iubi cu el cum nu o mai făcuse vreodată, oarbă, dar cu restul simțurilor dezlănțuite asemeni unui pârâu eliberat din zăgazuri. Spre sfârșit, adormi împăcată la pieptul lui.

Îl visă toată noaptea pe Ben. Visă că făcea dragoste cu Ben. Visă că Ben trăiește și că îi spune să nu se mărite cu Martin!

Se trezi târziu, apoi privi lung spre Martin, care dormea dus, gol, cu bucata de mătase cu care-o legase la ochi lângă pernă. Izbucni în plâns, cuprinsă de remușcări, fiindcă în adâncul sufletului simțea că încă iubea o iluzie, o fantomă...Se strecură la duș, unde lăsă ca apa s-o spele de tristețea care-o învăluia și așteptă ca aceasta să se ducă jos, odată cu apa. Ieși din baie mai ușurată și râse când Martin păru mirat de aprecierile ei glumețe referitoare la seara precedentă. Apoi, primi cu drag să facă iar dragoste cu el, iubirea lui din lumea reală, de data asta privindu-se în ochi neîncetat.

În  vremea asta, necunoscutul, aflat la numai câteva camere depărtare, în bucătărie, se uita gânditor la sticla de vin pe care o ținea în mână, rememorând evenimentele zilei și nopții trecute. Ea, minunată ca viitoare mireasă, o icoană vie, o proiecție perfectă a marii lui iubiri...Era recunoscător că făcuse dragoste cu ea o ultimă dată, că apucase să o atingă și să o țină în brațe înainte să devină a celuilalt pentru totdeauna...

Și, dacă era să o creadă pe autoarea rețetei, subiectul care băuse vinul nu va avea de suferit, nici nu-și va mai aminti nimic din cele petrecute...Oftă, apoi goli restul de vin în chiuvetă, o clăti cu apă curată ca să nu rămână reziduuri detectabile și o băgă sub haină, ca s-o arunce undeva, în vreun coș de gunoi de pe drum. Ieși din casă fără zgomot, cu zâmbetul pe buze, apoi o apucă pe una dintre aleile din spatele casei și se făcu nevăzut.