ALIANȚA NEAȘTEPTATĂ

24 2 0
                                    

Boschetarul înainta șchiopătând spre cele trei tomberoane din dosul Institutului. Hainele zdrențăroase și mirosul oribil pe care-l emana erau unelte sigure care îl asigurau că n-o să-l supere nimeni prea curând.

După plecarea lui Trei,  Șapte se îndeletnici cu punerea în practică a primului pas al planului, când atenția îi fu atrasă de ceea ce era o violare flagrantă a protocoalelor LUI de securitate de la Institut!

Din câte știa (și știa destule), exista un singur individ care ar fi fost capabil de o asemenea...scamatorie. Calm, fără să se grăbească, Șapte tastă câteva rânduri pe laptop, apoi așteptă, cu privirea relaxată, ca peștișorul cel mic să-i aducă rechinul cel mare.

Nu trecură mai mult de...cinci minute și un mesaj apăru în colțul din dreapta sus al ecranului.

„YO! LASĂ-MĂ-N PACE! CE MAI VREI DE DATA ASTA?"

Zâmbind ironic, Șapte îi răspunse:

„Vreau să îți propun o afacere bănoasă, dar riscantă"

"YO! NU MĂ BĂGA IAR ÎN COMBINAȚIILE TALE DE RAHAT! ZI DESPRE CE E SUMĂ VORBIM!"

„Mai mare de trei ori decât recompensa. Pe care, apropo, poți s-o păstrezi"

„YO! MI-AI STÂRNIT CURIOZITATEA. CIRIPEȘTE"

„Avem interese care coincid. Trebuie să ne înțelegem cu M.O."

„ZI UNDE ȘI CÂND, YO"

„Mâine dimineață la 7 în tomberonul galben din spatele clădirii. Sunt cu ochii pe tine"

„OK".

Tazz părăsi duba fără să scoată vreun zgomot, privind spre Elias care dormea dus, cu capul strâmbat peste marginea unei cutii. Păși sprinten printre tufișuri, blestemând scaieții care îl zgâriau și i se agățau de plete și de haine. Dar, hei, ca boschetar erau accesorii de efect!

 Când ajunse în zona institutului, se transformă într-un personaj cocoșat și amărât, demn de toată mila. Ba își adăugă la interpretare și șchiopătatul.

Ajunse așadar la tomberon și scoase din el pachetul negru, voluminos, pe care-l îndesă imediat într-o traistă veche și murdară, apoi se prefăcu că verifică și celelalte tomberoane, și dădu din cap cu umilință către gardianul care tocmai trecuse prin partea cealaltă a gardului, în rondul de dimineață. Acesta nici nu se uită la el și-și strâmbă nasul, dezgustat.

După care, șchiopătând încet, se pierdu printre copaci și, în mod miraculos, în câțiva pași redeveni brusc perfect sănătos apoi începu să sprinteze spre duba răblăgită!

Legături nebănuiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum