Legături nebănuite

CERCUL

Stând împreună în încăperea aceea, Patru îl privea aparent îngrijorată pe Trei.

Se cunoșteau parcă de-o veșnicie, dar niciodată nu-l mai văzuse atât de distrus...

Ei  bine, o singură dată, dar de atunci...

-Trei...Hei!, șopti ea ușor și îl privi cu compătimire ce părea sinceră. Ce-i cu tine?

-Nimic, zise el și-și ridică fruntea, privind-o pe Patru în ochi. Absolut nimic. Doar ceva probleme la care mă gândesc și la care trebuie să le dau de capăt. În rest, absolut nimic...

-Trei...De când ne cunoaștem noi?

-E o întrebare pe bune sau una retorică?, zise el și colțul gurii i se arcui într-un mic zâmbet. De mult...De pe vremea dinozaurilor, cred...

-Vorbește în numele tău!, zâmbi Patru jucăuș. Dar poate ai dreptate...Ne știm parcă de mai mult de-o viață...Și atunci cred că-mi pot permite să-ți zic de-a dreptul: omule, arăți ca dracu! Ce-ai pățit? Știi bine că poți avea încredere în mine, poți să-mi spui...dacă ai probleme, spune-mi, poate te pot ajuta...

-Sunt bine, minți el dezinvolt. Poate doar mai obosit ca de obicei...Și sigur mai bătrân decât am fost vreodată...

-Hai, mă!, zise ușor ironică Patru. Să nu-mi zici că tocmai tu, marele Johnny Ochi Albaștri, Marele Trei din Sfânta Treime, tocmai tu ADMIȚI că ai îmbătrânit?! Cum rămâne cu deviza noastră, a Cercului, „Forever Young"?!

Trei izbucni într-un râs sincer, copilăresc:

-Tu nu ești normală! Cum poate să stea cineva supărat pe lângă tine? Treci încoace!, zise el și-o trase aproape, într-o îmbrățișare strânsă.

Apropierea ei, căldura ei și intimitatea lor, pe care o ascunseră de toți din Cerc de-a lungul vremii îl învălui. În vreme ce ea îl mângâia încet pe cap, el inspiră parfumul ei familiar și-i atinse absent cu vârful degetelor conturul siluetei. Ea oftă ușor.

-Dacă o să vrei vreodată să vorbești...

El îi prinse fața între mâini și o privi în ochi când răspunse:

-Tu știi la fel de bine ca mine ce facem noi aici...Uneori mi-e greu să pun deoparte partea din puzzle care mă deranjează, și să pot vedea imaginea de ansamblu, atâta tot! Uneori uităm că suntem și noi simpli muritori, Melissa, zise el, apoi îi dădu drumul și începu să se plimbe de-a roata prin încăpere, gesticulând. Facem și desfacem destine, punem lucruri în mișcare de parcă am fi zei! Când unul dintre noi dispare, numărul de după el îi ia locul, iar Cercul merge mai departe, roata trebuie să se învârtă, nu? Spectacolul trebuie să continue! Ai zice că după atâta timp nu ar trebui să-mi mai pun întrebări sau să-mi mai fac griji...

Patru privi spre Trei. Nu se întâmpla prea des ca superiorul tău direct să se deschidă așa...

Trei îi prinse privirea, apoi ridică din umeri, vrând să pară degajat:

-Uite cum stau aici și-mi găsesc motive să-mi plâng de milă...Sunt bine, Patru. Voi fi bine. Ca întotdeauna...

Melissa redevenise Patru în doar câteva momente! Femeia își ascunse ușorul tremur și îi zâmbi iar:

-Atunci eu o să mă retrag...

-Ok, zâmbi el, mulțumesc puștoaico!

Ea ieși zâmbind, apoi, în secunda în care ușa se închise în spatele ei, zâmbetul îi pieri de pe față. Ce proastă era! Aproape se dăduse de gol!

Gândurile îi fugiră în trecut, când ea, o studentă genială în domeniul geneticii atrăsese atenția Cercului, pe vremea aceea recent înființat.

Acceptase fără rezerve să alăture acelei organizații, mai ales fiindcă, pentru o idealistă ca ea, scopul nobil al celor care-o recrutaseră părea că se alinia perfect cu al său: evoluția omenirii prin știință!

„Umanitatea avea nevoie de tine", așa i se spusese la momentul acela. Iar ea crezuse tot, pe de-a-ntregul! Când se dezmeticise, era deja prea târziu...Rând pe rând i se reaminti de toți cei dragi care ar putea suferi din cauza ei, dacă ea nu ar mai continua să facă ceea ce făcea...

Pe vremea aceea, ea era 12. Pe parcursul timpului, își împietri inima și se concentră pe ceea ce îi mai rămăsese de făcut. Sărbători în secret moartea tuturor superiorilor săi, pe măsură ce aceasta îi oferi acces mai sus în ierarhie. Apoi...

Odată pătrunsă în cerc, adevărata natură a organizației îi fu dezvăluită. Își dădu seama de raționamentul unora dintre cele mai groaznice lucruri pe care trebuia să le facă, iar de al altora nu...I se spusese clar că nu putea da înapoi, că numai moartea ar mai scoate-o din Cerc...

Mai trecură ani, părul i se albise, dar mintea îi era la fel de sprintenă ca odinioară. Șapte, Șase, Cinci și Patru muriră rând pe rând, iar ea ajunsese aproape de Sfânta Treime, cum i se spunea în glumă grupului celor trei din vârful organizației. Cei care luau cu adevărat deciziile. Până la urmă, unii dintre liderii din umbră ai lumii.

Iar acum, când știa  și că Trei e vulnerabil, n-o să lase să-i scape ocazia...

Nu-și irosise ea viața degeaba!