Ben privi în ochii paznicului, care îl lăsă să treacă fără să crâcnească. Chicotind amuzat, intră în laboratorul Melissei. Aceasta rămase cu gura căscată.
-Surpriză!, zise el și se duse direct spre ea s-o îmbrățișeze, apoi privi apreciativ în jur. Cred că-i unul dintre puținele locuri unde nu ne-am făcut de cap până acum, și atunci mi-am zis:„ dacă am bifat și masa de consiliu..."
Ea zâmbi, apoi dădu din cap aprobator:
-Dă-mi câteva minute să închei...Hm?!, zise ea uimită, când îl văzu îngenunchind lângă ea, apoi începu să chicotească ca o școlăriță, apăsă câteva butoane, iar laboratorul deveni brusc o cameră fără acces vizual din exterior.
Cunoscând-o ca pe propriul său buzunar, Ben o atinse blând, apoi tot mai intens, până ce ea se aprinse și începu să-i strige numele. O posedă sălbatic, dar ea nu sesiză , prinsă în capcana simțurilor. Apoi atinseră deodată extazul, iar el o privi cum trece treptat la starea ei de dinainte.
-Ești atât de frumoasă, Melissa, zise el ca un adevărat bărbat îndrăgostit, iar ea chicoti veselă. M-ai cam rupt, zise el, prefăcându-se obosit din cale-afară. N-ai ceva energizant, pentru un bătrân ca mine? Ca să mă refac...
Ea-și aranjă ținuta, apoi se îndreptă spre dulapul unde-și ținea sticlele.
-În afară de apă am ceva suc de portocale, zise ea repede. Ce ai vrea?
-Păi, în niciun caz nu apă!, râse el. E proaspăt sucul?
-Îhî, zise ea și se îmbujoră ușor. E făcut de mine...de azi-dimineață...stai să amestec ca să guști și bucățile de pulpă, e ușor amărui, dar e bun...
El veni tiptil prin spate și o privi cum amesteca în pahare, apoi ea se pregăti să-i ofere un pahar, dar el îl luă din mâna ei și-l puse jos, apoi se aplecă și o sărută lung, apăsat și pasional, apoi se repezi și bău paharul până la fund, sub privirile ei cercetătoare.
-Delicios!, exclamă el, oftând. Un pic amar, exact cum ai zis, dar delicios...și se simte bine pulpa fructelor...
-Îmi pare bine că ți-a plăcut, zise ea surâzătoare, apoi bău și ea paharul ei până la fund. Uite, Ben, zise ea părând preocupată, am ceva important de făcut... ceva de trimis cu termen-limită...Mă înțelegi, nu-i așa?, zise ea mieroasă, apoi, după ce el o mai sărută încă odată, se întoarse cu spatele la el, și își aținti privirea din nou asupra ecranelor ce păreau neschimbate.
-Ne vedem curând , frumoaso! șopti el și-i trimise un pupic prin aer, apoi ieși din laborator și apăsă un buton de la un mic dispozitiv pe care-l avea în buzunar.
La nici 500 de metri distanță, o fereastră se deschise pe ecranul laptopului lui Tazz, iar el chicoti satisfăcut:
-Paradisule, venim!
În tot acest timp, o infirmieră cam durdulie și un doctor intrară în salonul lui Bri. Fără să vorbească, Bri schimbă ținuta ei de pacientă cu aceea de infirmieră, luă pachetul din mâna ei, iar Tom deveni instant doctor. Noua Bri se așeză pe pat, iar noul Tom o înveli cu plapuma, apoi se întoarse cu spatele la ea și la camera de supraveghere, care nu transmise absolut nimic nou în acest timp. Pășind cu încredere, Tom se apucă să-i dea indicații infirmierei în momentul când ieșeau pe ușă, ridicând tonul, ca să fie auzit de paznic:
-Să nu mai faci greșeli de astea, ai înțeles? Tratamentele le dau asistentele, nu tu!
-Mă scuzați, domnule doctor, răspunse femeia cu glasul tremurător.
Paznicul zâmbi cu superioritate, apoi se întoarse la ale sale.
După ce trecură de latura clădirii, Tom și Bri măriră pasul, atâta cât putea Bri merge. Era atât de aproape să nască, încât se temea c-o să facă vreun pas greșit și cel mic o să zboare afară din ea!
Și, un nou miracol! După ce trecură de latura clădirii, se transformară cât ai clipi amândoi în muncitori, unul dintre ei cam gras, ce-i drept, cu salopete , ecusoane, truse de scule și tot tacâmul! Trecură pe lângă paznicii plictisiți, care nu le acordară nicio atenție, se urcară în mașina inscripționată, apoi se făcură nevăzuți!
Când primiră semnalul, Ben se aplecă spre Șapte, care stătea ghemuit sub plapumă, apoi porniră spre toaletă împreună, ca un soț grijuliu care-și conduce soția însărcinată. Șapte apăsă la rândul lui pe un buton, iar camerele de supraveghere nu transmiseră nimic nou de pe hol, în vreme ce cei doi bărbați, chicotind ca doi adolescenți, ieșiră pe ușa laterală, apoi aterizară gâfâind într-o dubă deocheată care părea gata să-și dea duhul înainte să pornească.
-Calc-o, calc-o, calc-o!, zise Șapte, abia trăgându-și respirația, în vreme ce Ben își ștergea sudoarea de pe frunte.
-Ai aranjat totul?, întrebă Ben, iar Șapte încuviință.
-Totul e rezolvat, exact cum am stabilit, zise el, apoi bătu pumnul cu Tazz, care gonea cu viteza maximă de care era capabilă hardughia.
-Oprește, zise deodată Ben, iar bărbații se uitară uimiți la el. Omul înnebunise?
-Ben, ce...?!, apucă să zică Șapte, dar Ben duse degetul spre buze, apoi îl prinse cu blândețe de umăr pe Tazz:
-Prietene, oprește, te rog, zise el cu glas tremurat. Mai am ceva de făcut, ca planul să fie fără cusur, zise el, apoi sări din mașină imediat ce putu. Voi mergeți, trăiți-vă visul, zise el zâmbind. Și , mai ales, nu uita ce mi-ai promis în noaptea aia, Șapte, bine?!
Ultima imagine pe care o avură cu Trei fu aceea a unui om grizonat, vesel, care gesticula energic. Dar imediat ce îi pierdu din vedere, Ben se prăbuși pe marginea drumului, tremurând.
Revăzu cu ochii minții întreaga lui viață, de la primele amintiri până la acel moment. Își aminti tot, chiar lucruri cu care pierduse orice contact conștient...Peste toate strălucea iubirea neîmplinită cu Diana și chipul angelic al fetei lor, care trebuia să trăiască, cu orice preț!
Într-un efort suprem, se ridică de pe marginea drumului și se duse înapoi spre Institut, la Melissa!
CITEȘTI
Legături nebănuite
Roman d'amourO căsnicie e distrusă, aparent fără niciun motiv. O tânără ambițioasă preia afacerea falimentară a familiei sale și o repune pe picioare. O organizație din umbră ia decizii controversate. Și toate astea au ceva în comun. Sau pe cineva...
