LA ÎNCEPUTUL ACESTUI AN
Alexandra îl privea pierdută pe omul din fața ei.
-Repetă!, exclamă Martin, privind îngrijorat spre fața palidă a Alexandrei.
-Dacă nu ne aliniem la cerințele pieței, putem foarte bine să închide de pe acum fabrica, repetă omul, privind încurcat când la Alexandra, când la Martin. Și când spun asta, nu mă refer la altceva decât la...
-Motor cât mai puternic și mai nepoluant, știu, zise Alexandra, oftând. Mulțumesc, Matteo! Te vom contacta curând, zise ea și apoi se întoarse cu spatele spre amândoi, prefăcându-se foarte, foarte preocupată de vârful turnului bisericii de dincolo de drum.
Recunoscător că scăpase, Matteo se retrase, oftând ușurat. Era cel mai detestat om din companie, fiindcă aducea de obicei numai vești proaste. Iar în ultima vreme, chiar că numai vești rele adusese.
Începuse când avusese bătrânul accidentul vascular. Continuase cu veștile proaste din partea celor care furnizau accesoriile de lux pentru interioarele mașinilor. Apoi...cu vestea scumpirii caroseriilor. Iar acum...
Martin așteptă ca omul să se ducă, apoi încuie ușa biroului și o îmbrățișă. Îi simțea inima zbătându-i-se în piept și spera că îmbrățișând-o îi va aduce măcar un strop de alinare.
-Cum să fac să aduc ingineri de top la noi?, oftă ea, deznădăjduită. Toți fug de noi, suntem percepuți ca un soi de dinozauri... Plus că nu știu dacă le-aș putea oferi salarii mai mari decât ale celorlalți...
-Ai vreo idee despre cum am putea face ce-a spus Matteo că se cere?, zise Martin, apoi regretă instant cele spuse, căci ea-l lovi cu o privire încărcată de reproș:
-„Vreo?!" Pe bune?! Drept cine mă iei?!
El plecă imediat capul:
-Am formulat prost...
-Nu, știu ce-ai vrut să spui, zise ea pe un ton dur. De-aș fi fost bărbat, nici nu ți-ar fi trecut prin minte vreodată să mă întrebi așa ceva, ai fi știut așa, inconștient, că „am vreo idee"...Uite, Martin, a fost o zi nasoală, poate ar fi mai bine să mă lași puțin să-mi revin, apoi ne vedem la cină..., zise ea, încercând să-și domolească furia care pusese stăpânire pe ea.
Martin dădu aprobator din cap, descuie și se strecură pe ușă afară. Alex rămase pe gânduri, privind țintă spre vârful acelui turn de biserică, apoi simți că se sufocă. Ugh! Trebuia să iasă din locul acela! Garsoniera! Trebuia s-ajungă la garsonieră!
-Spune-i lui Mark să-mi pregătească mașina și anulează-mi toate programările pe azi!, zise ea secretarei, care execută ordinele numaidecât.
Mark o aștepta cu mașina la parter:
-Cu motorul cald ca sufletul dumneavoastră, domniță!, zise el, aducându-i un zâmbet fugar pe chip. Cavalerismul mai trăia în unii oameni!
Se așeză la volan oftând. Îi promisese lui Martin că o să cineze împreună.
„Nici gând! E un mascul dominant și arogant, ca toți ceilalți!", își zise ea, apoi demară.
Se înscrise repede pe traseul spre autostradă. Avea s-ajungă curând acasă. Acasă!
-Vin, Ben!, zise ea, privind spre chipul drag, care-i surâdea dintr-o fotografie ascunsă mai demult de ea în dosul parasolarului.
CITEȘTI
Legături nebănuite
RomanceO căsnicie e distrusă, aparent fără niciun motiv. O tânără ambițioasă preia afacerea falimentară a familiei sale și o repune pe picioare. O organizație din umbră ia decizii controversate. Și toate astea au ceva în comun. Sau pe cineva...
