Legături nebănuite

ȘAPTE ȘI TREI

Răspunsurile la „de ce-urile" lui Șapte ridicau întrebări și mai tulburătoare.

Pentru un expert în informații, obișnuit să știe tot, prin orice mijloace, i se părea chiar caraghios să o ia la pas ca să obțină răspunsurile de care avea nevoie, dar, din nefericire sau din fericire pentru el, depinde cum vrei s-o iei, era omul pe care experiența îl învățase că nu poți avea încredere în nimeni, niciodată și că treaba sigură e aceea pe care o faci tu, cu mâinile tale.

Chicotind, se deghiză ca-n vremurile tinereții sale, când îi plăcea să se joace de-a Sherlock Holmes, apoi își anunță paza de corp și secretara că are treburi de făcut și sub nicio formă nu vrea să fie deranjat. După aceea, își puse pălăria pe cap și arătând întocmai ca un pensionar, își făcu de lucru pe holurile câtorva instituții...Accesă arhive...

Spre seară, oftând cu satisfacție, reflecta la câte lucruri aflase dar și la cât de mult îi lipsise munca de teren!

Mai avea câteva piese de găsit, pentru ca imaginea întreagă să îi apară înaintea ochilor, așa cum era, clară și adevărată.

Înainte să se întunece, se strecură neobservat spre cimitirul unde era îngropată mama lui Bri. Când citi numele ei, îndoiala începu să-i pună inima în mișcare, apoi, neliniștit, se întoarse acasă, unde continuă cercetarea fără întrerupere.

Târziu, după miezul nopții, se holba la rezultatele muncii sale și nu-i venea să-și creadă ochilor.

Sistemele de securitate de la Institut erau creația lui, deci nu-i fu greu să-și dezactiveze propriile capodopere și să scoată din dosarele lui Patru ceea ce căuta.

Mai ales că aceasta le lăsase descoperite...ușor de furat...ca o toantă ce era!

-Întrebarea este...DE CE? DE CE să omori fata rivalei tale în dragoste la 30 de ani de la daravelele tinereții?, își zise el cu voce tare, trecându-și degetele prin păr. Ce-ai mai avea de câștigat? Și oare Trei știe? Și dacă știe, cum poate fi de acord cu așa ceva?

Hotărât, Șapte puse mâna pe telefon.

Benjamin nu dormea, mai bine zis, nu mai dormea. Adormise devreme în seara aceea, simțindu-se neobișnuit de obosit. Apoi, la nici zece minute după miezul nopții, se trezise cu inima bubuindu-i în piept și lac de sudoare. Se târâse spre baie, apoi, după ce se spălase pe față și băuse apă, se simțise oarecum mai  bine și își luase  o carte de citit.

Așa că răspunse la telefon aproape instant, surprinzându-l pe Șapte.

-Trei!, exclamă Șapte surprins. Tu nu ai somn, prietene?

-Aș putea să te întreb exact același lucru, Șapte, zise Benjamin glumeț. Ce ai? Te mustră conștiința cu ceva? Ai nevoie de hipnoterapie? Să discutăm despre traumele tale ascunse?

-De fapt, chiar am nevoie să vorbesc cu tine, zise Șapte, prefăcându-se trist. Bineînțeles, aș vrea să vorbim față-n față cât mai curând posibil, dacă se poate...

Rar se întâmpla ca un coleg din Cerc să-și recunoască lui însuși slăbiciunile, darămite psihologului de serviciu! Trei rămase o clipă pe gânduri, apoi spuse scurt:

-Ești acasă? Vin la tine chiar acum! Că mâine și restul zilelor sunt ocupat până peste cap...

-Dar rămâne între noi chestia asta, bine?, se prefăcu preocupat Șapte. Nu mă faci de râs prin Cerc, că te fac de minune pe internet!