Legături nebănuite

PRIMA DIMINEAȚĂ

O auzi înjurând în baie și cu toate că nu dormise niciun minut toată noaptea, Tom nu-și putu opri zâmbetul.

Nu putea s-o înțeleagă cu obiceiurile ei prostești...dar, în fine...

Omul face ce vrea în casa lui, nu?

Se strâmbă privind spre plita pătată a aragazului. Bri e o fată de treabă, dar nu se-omoară cu curățenia, zâmbi el, iar apoi își suflecă mânecile și se apucă să frece metodic ca să curețe petele.

Ea veni încruntată din baie. Era cât pe ce să-i zică vreo două! Dar rămase cu gura căscată, când îl văzu trudind să-i curețe plita de petele arse...

-Hei!, alese ea varianta cea mai neutră, încercând să nu se dea de gol că se înfuriase. Cum te simți? Cum de m-am trezit pe canapea?

-Hei!, răspunse el și-o privi lung.

Era de parcă n-ar mai fi văzut-o până atunci niciodată...Și se tot uita, mirat, ce anume i se pare diferit așa, dintr-o dată...

Apoi își dădu seama și izbucni într-un chicotit sincer, spre uimirea ei totală:

-Ce-i? Mi-a rămas pastă de dinți pe gură? Apropo, de ce-mi muți de la locul lor lucrurile?

El o privi amuzat. Ochii ei albaștri și părul dezordonat arătau mai adorabil decât o văzuse el vreodată, subliniați de pijamaua pufoasă cu albastru deschis și inimioare roz...

-Îți stă bine când renunți la gri, zâmbi el, iar ea înghiți în gol, surprinsă.

-Tom, nu te eschiva!, zise ea pe un ton amenințător dar și jucăuș în același timp. De ce-mi muți periuța de pe raft...?

-Șșșșt!, zise el și ridică un deget spre buze. Auzi?

Ea ciuli urechile. Nu se auzea nimic. Nici măcar cei de pe stradă, de jos, încă nu-și începuseră vânzoleala. Ce trebuia să audă? Se uită nedumerită la Tom, care-i privea zâmbind mutra bosumflată de nesomn, apoi izbucnise în râs.

-Sunetul liniștii, glumi el, apoi zâmbetul i se accentuă când ea se bosumflă și mai tare:

-Ai chef de glume la ora asta bătută de Dumnezeu?! Oooof!, exclamă ea și se întinse ca o pisică, apoi se scutură. Măcar bine c-ai făcut cafeaua...

Tom o privi printre gene. Era parcă un văl i se ridicase de pe ochi. Ce frumoasă era Bri! Cum naiba de nu o văzuse așa până acum?

Apoi răspunsul îi aduse o fulgerătoare durere de cap:

Donna. Marea iubire și marea dezamăgire a vieții sale!

Resemnat, se întoarse la frecatul petelor arse.

-Și...ce-ai de gând să faci?, rupse tăcerea Bri, după ce gustă din cafea. Apropo, mersi de cafea...e delicioasă...

-Habar n-am, zise el, clătinând trist din cap. Aseară am zis că bag divorțul...Acum...nu mai știu...Mi se învălmășesc toate prin cap...

-N-ar fi mai bine să discutați? Poate se mai poate repara ceva...

-Ce să se repare...spuse el încet. Când ea era cu urme de mușcături pe gât când am ajuns de aici acasă...și apoi s-a întors acasă cu el...mirosind ca el, și fără lenjerie pe sub rochie...