Obsedat de ideea că Tom îi făcuse semne, Elias nu se mai putu concentra la muncă, indiferent cât de mult se strădui. Bântuit de remușcări, după ce discută și cu omul despre care Șefa îi spusese, trebui să-și recunoască lui , dar și Șefei și colegilor, că are nevoie de o pauză.
Din experiența ei cu Elias, Alex știa că omul e un geniu, dar și că e absolut sincer când îți spune ceva, așa că îi dădu două săptămâni de concediu fără ca măcar să clipească. Avea ea oricum destule pe cap cu nunta, iar plecarea lui Elias chiar era binevenită.
În prima zi de concediu, Elias își cumpără echipamente pentru mers pe munte, apoi hărți, provizii, un cort și o dronă. După ce-și făcu temeinic temele, se apucă să exploreze una câte una fostele baze militare răsfirate prin toți munții patriei.
Fără să se gândească la consecințe, trecu dincolo de gardul acestora, le survolă cu drona, iar unde putu, se strecură în interiorul clădirilor. După prima săptămână de cercetări, era mai epuizat decât fusese vreodată în viața lui. Și tot efortul părea zadarnic. Era clar că dacă Tom fusese dus în vreun loc izolat, trebuia să fie acolo unde era activitate, unde era viață!
Și cum mama dracului să aibă el acces la un asemenea loc?
Fizic, nici nu se punea problema.
Nici nu avea cum să se apropie, măcar!
Atunci îl fulgeră o idee.
Puse mâna pe telefon și sună un prieten care sună un alt prieten și tot așa...
După o zi și o noapte de vorbit cu necunoscuți, primi indicații prin telefon să se ducă la o adresă. Merse acolo, dar nu găsi pe nimeni. Era o zonă izolată la marginea unui oraș, într-un fost mare parc industrial. Se pregătea să plece, când:
-Hei!, răsună, glasul sonor al unui bărbat. Nu te mișca de-acolo, ai auzit?! Hai înspre ușile garajului!
Speriat, Elias execută întocmai.
Când ajunse la ușile garajului, acestea se deschiseră pentru doar câteva secunde, apoi Elias dispăru înapoia lor.
-Urmează-mă!, tună vocea bărbatului care-l așteptase pe Elias în dosul ușilor.
După ce trecură prin hale abandonate de decenii, ajunseră la o parte a fostei fabrici unde probabil pe vremuri erau birouri, sau așa ceva. Din câteva boxe răsuna muzică, iar Elias nu se putu gândi decât că ajunsese ca unul dintre eroii din filmele cu gangsteri la care-i plăcea să se uite în liceu. Omul care-l conduse bătu scurt la o ușă, iar apoi o deschise și-l împinse pe Elias înăuntru.
Elias privi prostit în jur.
Ai fi zis că era în miezul unui centru de date!
Pășind atent ca să nu se împiedice de cablurile ce erau peste tot, Elias se trezi în fața prietenului prietenului prietenului său!
-Yo, man! Stai jos și spune-mi oful!, zise tipul bărbos și negricios, ce avea aerul de șef, care se recomandase „Tazz, cu doi de z", indicându-i un scaun. Am înțeles că ai nevoie de ochi...
-Îhî, zise Elias, încercând să își recapete vocea. Am nevoie de ochi în câteva locații guvernamentale, frate... Sau de genul... Plătesc oricât, banii nu-s o problemă...
-Și despre ce locații e vorba?, zise Tazz, scărpinându-se. Ai o listă, sau așa ceva?
-Mă tem că e o căutare a acului în carul cu fân, zise Elias. Ascultă, omule! Cel mai bun prieten al meu a fost răpit acum șase luni! A trimis o înregistrare în care ne cerea să nu-l mai căutăm , dar în același timp mi-a dat de înțeles că e ținut ostatic undeva pe un munte, în ceva bază militară...
-Ha!, exclamă individul. Asta înseamnă muncă multă, riscuri mari... Face peste 10 miare, omule! Te bagi?
-Normal, zise Elias fără să clipească.
-Acum, pe loc, livrezi 2500 în contul ăsta și pe urmă mai vorbim, zise el și îi trânti în față un număr de cont.
Elias scoase telefonul din buzunar și efectuă plata.
Bărbosul oftă mulțumit.
-Acum fă-te comod, că asta-i o treabă care poate dura o zi sau o săptămână, depinde...zise el, iar Elias îl privi uimit cum dă la o parte o perdea și parcă ajunge în peștera comorilor lui Alladin, dacă Alladin ar fi fost IT-ist!
Un perete întreg de ecrane care arătau diverse imagini din diverse locuri! Nenumărate calculatoare! Mii de fire amestecate!
-Ei sunt „copiii" mei, zise bărbosul, arătându-i pe cei trei tineri care stăteau cu ochii ațintiți în ecrane. Ei o să se ocupe de problema ta și o să-l găsească pe prietenul tău, dacă mai trăiește, bineînțeles... Îi ajut și eu cu un program, două...Tu o sa fii necesar la supraveghere și recunoaștere, frate. N-ai vreo poză cu tipul? Ar merge mai ușor dacă l-am băga în programul de recunoaștere facială...
Elias le dădu filmulețul trimis de Tom.
-Și aia-i gagică-sa?, zise Tazz privind-o apreciativ pe Bri. E bună, n-am ce zice...Sunt logodiți?, îl întrebă el pe Elias, care abia atunci observă inelul pe degetul ei.
-Cred...Tot ce se poate..., zise Elias. Poate s-au logodit chiar în seara aia, n-am cum să știu..., zise Elias, minunându-se de cât de neatent fusese. Trebuise să ajungă în bârlogul unor hackeri ca să vadă că Tom și Bri se logodiseră! Pe bune?!
Minutele se scurseră pe nesimțite, deveniră ore, iar orele deveniră zile. Fiecare zi îl costa pe Elias 2500, dar el nu crâcnea, nu comenta, stătea doar acolo în fiecare dimineață cu telefonul și efectua tranzacția. Pe de altă parte, Tazz devenise și el interesat de căutare, începuse să se implice tot mai mult. Pesemne, se temea că reputația lui va avea de suferit dacă nu va găsi ceea ce promisese.
Era dimineața celei de-a cincea zi și Elias tocmai plătise încă 2500, când „fata" bărbosului dădu un chiot ascuțit, iar ceilalți doi se îngrămădiră lângă ea. Apoi, într-un gest aproape teatral, lui Elias i se prezentă un laptop, pe ecranul căruia, după atâta amar de vreme, îl zări, în sfârșit, pe amicul său!
-Acum ai ochi, felicitări!, zise bărbosul mulțumit.
-Și dacă vreau și urechi, și locația?
Tazz schimbă câteva priviri cu „copiii", apoi dădu din cap aprobator.
-Câte o mie pentru fiecare și te-am rezolvat!
-Bonus: vreau să mă pui în legătură cu cineva pentru o recuperare!, zise Elias repede. Sunt sigur că ai tu cunoștințele tale...
Bărbosul izbucni în râs:
-Îmi place de tine, ai plătit exact cât am cerut, nu ai negociat până acum nimic...Bine...Îți dau și asta dacă plătești miarele acum...
Elias plăti ultimii bani pe care-i mai avea în cont fără să crâcnească.
Apoi, conștient de faptul că de cinci zile nu mai dormise ca oamenii normali, nu mai făcuse duș, ci doar se spălase superficial, se aruncă în mașină și se opri la primul hotel pe care-l găsi în drum. Făcu cel mai lung și mai satisfăcător duș din viața lui, apoi adormi și dormi cel mai odihnitor somn din viața lui.
Îl trezi alarma telefonului după patru ore. Se puse în mișcare. Trebuia să ajungă la întâlnirea cu oamenii bărbosului.
CITEȘTI
Legături nebănuite
RomanceO căsnicie e distrusă, aparent fără niciun motiv. O tânără ambițioasă preia afacerea falimentară a familiei sale și o repune pe picioare. O organizație din umbră ia decizii controversate. Și toate astea au ceva în comun. Sau pe cineva...
