Legături nebănuite

UN TRIO DINAMIC

CU CINCI ANI ÎN URMĂ

Donna păși cu încredere pe covorul mărginit de petale de trandafir, la brațul fratelui ei mai mare. La capătul lui, lângă pastor, cu un zâmbet larg pe față o aștepta Tom, iar în partea cealaltă, cu un zâmbet la fel de larg, domnișoara ei de onoare și cea mai bună prietenă, Bri.

Tom înghiți în gol, emoționat. Donna era ca o zână din povești. O privi pe Bri, care-i făcu cu ochiul ștrengărește. Era gata! Era pregătit! O, Doamne! Chiar făcea asta!

Ceremonia fu simplă și scurtă, iar la final fură declarați soț și soție.

Se sărutară prelung, în aplauzele și chiotele entuziasmate ale invitaților, apoi se îndreptară spre cortul imens din mijlocul grădinii cu frunze multicolore, unde petrecerea stătea să înceapă.

Pentru Bri, era un vis împlinit să-și vadă cei mai buni prieteni împreună, pentru totdeauna. Se simțea totuși și puțin tristă. Da, bineînțeles că rămâneau prieteni...Doar că uniunea lor în sfânta taină a cununiei, cum spusese adineauri pastorul era cam exclusivistă. Adică...adio seri de joacă cu Tom, adio petreceri în pijamale cu Donna! Bine, tot  le va sta ca ghimpele în coastă, la amândoi...dar, oricum...Căsnicia era ceva super-serios!

Se aruncă spre un chelner care trecea pe acolo cu o tavă de băuturi. La naiba! Ce-i cu gândurile astea negre? Doar era o ocazie fericită! Se duse spre cort, unde mirii încă nu intraseră, blocați de fotograful care le cerea să pozeze înainte de petrecere cu toată lumea. Nebunatică și energică, se aruncă la brațul lui Tom și se strâmbă, iar fotograful o surprinse așa – „cea mai naturală dintre nuntași", cum spusese el.

Erau tineri toți trei - Doamne, cât de tineri! Donna și Bri de-abia terminaseră facultățile, iar Tom, cu doi ani mai mare decât ele, se chinuia cu masteratul. Bine, se chinuia e un mod de-a spune... nu fiindcă nu-l ajuta capul - omul era un geniu - ci fiindcă mereu fusese un leneș fără pereche...

Donna terminase facultatea de psihologie și visa să ajungă psihoterapeut, să ajute oamenii, să schimbe lumea...Dincoace, Bri finalizase jurnalismul și visa s-ajungă cel mai tare jurnalist de investigație...Desigur, tot ca să schimbe lumea în bine...Așa se și cunoscuseră, Bri și Tom, la un marș pentru drepturile femeilor...Unde singurul bărbat prezent fusese Tom...

E lesne de înțeles cum ajunseseră să fie cei mai buni prieteni, ei, cele trei capete înfierbântate și idealiste...Bri îl salvase de la bătaie pe Tom, când una dintre participante se întorsese spre el, acuzatoare, și-l amenințase să plece de la marș, că altfel o să-i bage pancarta...unde nu-l vede soarele, la care Tom, inconștientul, răspunse că pe el îl vede soarele peste tot, și chiar îi poate dovedi asta...Noroc cu Bri, altfel Tom și-o lua!

Uluit de cele întâmplate, Tom o luă de braț pe Bri și-i propuse să meargă la un pub din apropiere, să-i facă cinste. Era uluit. El sincer crezuse că inițiativa îi va fi apreciată! Donna lucra la acel pub, și fiindcă era o după-amiază prea puțin aglomerată, se alătură în discuții celor doi...Spre seară, după multe discuții și pahare, o prietenie fu începută, iar trio-ul dinamic se formă.

În anii ce-au urmat, au făcut totul împreună: au mers la petreceri în trei, au învățat, au plâns unii pe umerii celorlalți la vreo despărțire, s-au ajutat când era vorba de ajutor, s-au susținut unii pe ceilalți ca o adevărată familie. Însă în ultimul an, Donna și Tom păreau puțin mai distanți față de ea...Apoi, i-au dezvăluit motivul, iar bucuria ei sinceră a reunit trio-ul. De ce nu s-ar fi bucurat? Erau cei mai buni oameni din lume, sau cel puțin așa îi considera ea, și meritau toată fericirea din lume...sau cel puțin așa considera ea...

Acestea i se învârteau prin minte lui Bri, când îi privea pe cei mai buni prieteni care tocmai deveniseră soț și soție.