Fără prea mare ceremonial, bătrânul izbi capul vietății de un bolovan, apoi, total insensibil, așteptă ca viața să i se scurgă cu ultimele zvâcniri. Îi legă picioarele din spate cu îndemânare, apoi agăță prada pe parul pe care-l săltă apoi pe umăr, cu un gest ce arăta obișnuința.
Se apropia iarna, iar el făcea ce făceau cam toate vietățile de prin partea locului: provizii.
Pe drumul de întoarcere la cabană adună ultimele ciuperci rămase înainte de îngheț, apoi, simțindu-și stomacul protestând, lărgi pasul și ajunse într-un timp scurt în acest loc care însemna casa lui de ceva vreme încoace.
Puse în cui prada , mângâie capul dulăului care-l însoțise prin pădure, apoi se duse și-și deschise ușa cămării doldora de bunătățile culese de-a lungul anului din pădure.
Dar nu apucă să ia ceva să mănânce. Alarma silențioasă îi dădu de știre...
Împinse hotărât raftul fals de pe perete, apoi apăsă câteva butoane. Drona se pusese deja în mișcare, iar el se holbă cu interes la imaginile pe care i le transmitea.
Fir-ar al dracului de treabă!, înjură el în minte când recunoscu mașina. La dracu și iar la dracu!
Ce mai voia omul ăsta și de data asta?
Prinse câinele de zgardă și-l conduse spre mica lui curte îngrădită, în timp ce acesta protesta zgomotos contra gestului ofensator. Apoi se întoarse în cămară, trecu dincolo de perete, apăsă iar butoanele, apoi ieși, blocând peretele, îngrămădind în fața lui un butoi și câteva unelte. Se prefăcu foarte ocupat cu amestecatul într-o tigaie în care sfârâiau niște cârnați din carne de vânat, când, fără să bată la ușă (deci cum făcea întotdeauna), Ed, șeful districtului, năvăli înăuntru.
Bătrânul se uită pieziș, dar nu zise nimic. Nesimțitul e tot nesimțit!
-Ce faci omule?, rupse Ed tăcerea, jovial. Ce faci acolo? Miroase bine-rău!
Bătrânul își dădu ochii peste cap:
-Parc-am avut o presimțire c-o să am musafiri...L-am închis pe Lupo chiar înainte să vii...
-Ai făcut iar cârnați?, zise Ed privind lung spre tigaie și înghițind în sec.
-Că doar nu tocană...mormăi bătrânul, dându-și ochii peste cap. Stai jos, e gata curând... să guști și tu... Sunt tare buni!
Fără să mai aștepte invitații, Ed se așeză pe un scaun făcut dintr-un singur butuc tăiat meșteșugit de cineva cu drujba, lângă masa făcută asemănător, doar că din bușteni tăiați in două, de-a lungul. Bătrânul scoase o sticlă cu un lichid închis la culoare, iar Ed oftă satisfăcut. Mereu era bine venit aici, nu-i așa?
Două ore mai târziu, când sticla fusese golită de tot de conținut iar tigaia de-asemenea, bătrânul îl ajută pe Ed să se urce înapoi la volan. Ca întotdeauna, se minună cum putea conduce când era atât de beat că de-abia putea sta în picioare...Dar Ed se descurcase de fiecare dată până acum, așa că nu-și făcu griji. Cei câțiva kilometri îi va parcurge încet, dar sigur... În plus, nu odată îl supraveghease cu dronele, ca să fie sigur că idiotul bătrân a ajuns cu bine.
Pentru cineva care alesese viața de sihastru, comportamentul bătrânului părea bizar. Dar el avea întotdeauna motive clare care-l făceau să acționeze cum acționa. Iar cazul lui Ed nu era o excepție.
Informațiile pe care le scotea la beție de la Ed erau neprețuite. În plus, se bucura de protecția lui din toate punctele de vedere. Orice-ar fi fost, știa că Ed l-ar fi ajutat și l-ar fi scos din încurcătură.
După toate aparențele, fusese și azi o întâlnire fructuoasă, fiindcă după ce Ed se îndepărtă suficient, omul nostru își scoase câinele din împrejmuire, apoi începu să trebăluiască prin curte zâmbind în barbă.
Iar în timp ce mâinile îi lucrau cu pricepere și precizie, mintea îi țesea deja un plan...
CITEȘTI
Legături nebănuite
RomanceO căsnicie e distrusă, aparent fără niciun motiv. O tânără ambițioasă preia afacerea falimentară a familiei sale și o repune pe picioare. O organizație din umbră ia decizii controversate. Și toate astea au ceva în comun. Sau pe cineva...
