Legături nebănuite

CUIBUL VULTURULUI

Spre deosebire de Bri, care dormea dusă, Tom se trezi la prima geană de lumină. Se ridică ușurel de lângă ea, apoi se duse să exploreze spațiul în care se aflau.

Apartamentul avea o cameră de zi spațioasă, o bucătărie, o baie și un dormitor. Ceva cald la tălpi, asemănător cu marmura, peste tot pe jos. Probabil încălzire în pardoseală? Nu existau balcoane, doar niște geamuri imense, acoperite cu grilaje metalice groase.

Și pe bună dreptate. Se aflau undeva, atârnând la o înălțime amețitoare, printre câteva coloane gigantice de stânci, deasupra unui defileu adânc.

Tom privi în jos și simți că-l ia amețeala.

„Unde mama dracului suntem?!", se gândi el înciudat, rememorând cea mai ciudată seară din viața lui.

Pregătirile pentru gală. Ei doi, în hainele cele mai elegante. Limuzina. Plecarea spre gală. Momentul adevărului. Mesajul trimis lui Elias. Drumul accidentat. Tunelul. Omul cu vesta antiglonț. Detectorul de metale. Liftul ca o cușcă. Sala imensă. Discuția cu vocea ironică. Apartamentul. Și fotografia aceea care-l lăsase fără grai.

Se îndreptă spre baie, observând cu colțul ochiului șifonierul imens ce acoperea un perete întreg. Se opri și-l deschise, iar gura îi schiță un mic „o", de uimire.

Zeci de haine nou-nouțe aranjate impecabil, pentru un „el" și o „ea". Pantofi, accesorii, produse cosmetice, aparate de ras, prosoape, lenjerii de pat, pijamale, lenjerie intimă, costume elegante și rochii elegante.

Înghițind în gol, Tom alese un gel de duș și un prosop pufos, de pe care smulse eticheta, se aplecă și luă o pereche de papuci de casă și o pereche de chiloți, apoi se îndreptă spre duș.

Apei calde îi trebui o  vreme ca să ajungă la duș, dar în cele din urmă o făcu, iar Tom, mai relaxat, se îndreptă spre bucătărie. Măcar să mănânce ceva, înainte să vină cel care-i ținea ostatici. Pândi prin ușa crăpată la Bri, care dormea și nu-și putu opri zâmbetul. Acolo era viitoarea lui soție și mama copilului său! Era un norocos că se alesese cu o asemenea fată! Va face orice pentru ea, pentru ei!

Mâncă cu poftă, apoi se întoarse în dormitor. Bri începu să dea semne de trezire.

-Bună dimineața!, zise el zâmbind și o sărută pe frunte.

-Bună...zise ea și-i zâmbi înapoi, apoi aruncă o privire pe geam și îngheță. Tom, unde suntem?, zise ea cu glasul tremurat.

-Undeva...sus..., zise el privind cu groază cum trăsăturile ei se schimonosesc. Bri, ești bine?

-Unde...cât de sus?, zise ea și se sprijini pe un cot, lungindu-și temătoare gâtul.

-Hai să vezi, zise Tom simplu.

Se ridică de pe pat așa cum era, doar cu lenjeria pe ea, și ținându-se de Tom, se apropie tremurând de fereastra uriașă, apoi dădu un țipăt.

-Vai de mine! Amețesc!

-E amețitor, fu Tom de acord.

-Nu, nu înțelegi, Tom! Eu amețesc și dacă mă urc pe un scaun, pe o scară, pe orice...Îți amintești când ți-am zis să mă ridici pe umeri, atunci când ai făcut zugrăveala aia surpriză? De aia am mâzgălit cu markerul pe perete! Și când am urcat prima dată la cabană, atunci, de la gară...îți mai amintești? Tot de aia nu mă simțeam bine...

-Și atunci de ce ai vrut să te ridic pe umeri? Și să mergem pe vârful muntelui?

-Fiindcă îmi place să îmi dovedesc că nu am un handicap...dar, vai, Tom...Aici cred că n-o să mă pot deplasa prin casă...e teribil de amețitor...

-Vin cu tine, zise el și o prinse încurajator de mână. Hai să îți arăt ce am descoperit.

Pas cu pas, Bri prinse curaj și-l urmă pe Tom. Ajunseră la șifonierul cel uriaș și fu rândul ei să rămână cu gura căscată. Tom îi desfăcu și ei eticheta de pe un prosop, apoi  și ea-și alese un gel de duș și se spălă repede, încercând pe cât posibil să evite să privească afară pe fereastra înaltă din baie. Ieși învelită în prosop, apoi își alese o ținută confortabilă din șifonier și se apucă să ciugulească câte ceva din frigider.

Sunetul familiar al unei sonerii îi luă pe amândoi prin surprindere. Tom se duse să deschidă ușa, iar Bri îl urmă îndeaproape.

Nu era nimeni la ușă, doar o cutie și un bilet:

„Am uitat că fetele au nevoie și de uscător de păr. Scuze! ", iar dedesubt, cifra 7.

Tom ridică pachetul, se uită de-a roata, ridică din umeri, apoi se întoarseră înăuntru.

Într-adevăr, era o cutie sigilată în care se afla un uscător de păr nou-nouț, cu accesorii. Tom ridică  iar din umeri, apoi se întoarseră în bucătărie.

Mintea le era plină de întrebări fără răspunsuri. Unde se aflau? Dar mai ales DE CE? De ce se aflau acolo? Ce urma să li se întâmple? Cine îi răpise? Ce interes puteau avea legat de ei?

Bri se duse spre o latură a bucătăriei, unde descoperi o ușă dublă. O deschise și iar rămase cu gura căscată.

Era o cămară spațioasă, împărțită în două părți: una pentru a depozita ceea ce păreau șiruri nesfârșite de conserve și pachete cu provizii de tot felul, iar cealaltă, ustensile pentru bucătărie de toate felurile și mărimile.

Era ca o casă în toată regula, își zise Bri. Numai spălătorie și uscătorie nu erau, sau poate încă nu le descoperiseră ei...

O bătaie discretă în ușă îi făcu pe amândoi să li se zbârlească pielea pe ei. Se priviră unul pe celălalt, dădură amândoi aprobator din cap. Ca și mai devreme, Tom merse spre ușă și deschise.

Șoferul limuzinei, îmbrăcat de data asta în haine ce păreau de vânător, însoțit de un tip înarmat, așteptau în fața ușii.

-Sunt Zece, zise el simplu. Șapte nu a putut ajunge, deci o să fac eu turul de onoare și prezentarea în locul lui. Bine-ați venit la Cuibul Vulturului!