PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3

Capitolul 23

- Te superi dacă mai rămân aici vreo săptămână sau două?

- Mă lași singură, lașule?!

- O să fii cu Hanna și cu Val. Pe de altă parte, Vulpile Roșii rămân din nou fără Instructor și Elias m-a rugat...

- Bine! Poți să rămâi. Oricum erai insuportabil.

- Mulțumesc!

Primesc un sărut apăsat pe frunte, și unchiul îmi face cu ochiul rânjind.

- Să fii cuminte!

Mă îndrept spre porți cu rucsacul în spate. Val și Hanna sunt deja acolo, iar Khalid tocmai vine din partea cealaltă.

- Sunteți pregătite de marea întorcere? întreabă Jacks vesel, trăgându-și mănușile pe mâini.

- O, da!

Eu una sunt mai mult decât pregătită.

Săptămâna petrecută în Kazdin a avut punctele ei forte (printre altele, lecția de anatomie), dar altfel, abia aștept să mă bag într-o cadă adevărată și să stau jumătate de zi în apă caldă.

Și să-mi vopsesc unghiile, pentru că s-au decolorat complet la câte farfurii am spălat.

Khalid ni se alătură din mers.

- Dă-mi mie ăla.

- E doar un rucsac, pot și eu să...

Îmi smulge rucsacul de pe umăr înainte să-mi termin propoziția. Nu știu ce e cu bărbații ăștia kadareni care fac totul de capul lor.

- Când vă întoarceți, domnule General? întreabă liderul de detașament conducându-ne la poartă.

- Nu știu.

- Nu ne lăsați prea mult cu Rechinu'! îl imploră Farley. O să scoată untul din noi!

- A, spune Khalid satisfăcut, acum vă dați seama? Imaginați- vă că sunteți copiii lui! Poate ar trebui să mă respectați mai mult de azi înainte.

- Vă respectăm foarte mult, dom' General, spune Olsen rânjind.

- Păi vă pricepeți foarte bine s-o ascundeți!

Mă holbez la pod prin porțile care se deschid, și imediat îmi piere entuziasmul.

- O, nu! Să nu-mi spui că trecem iarăși peste pod!

- N-avem aripi, Zara! mă informează Emett zâmbind. Dar uite, îți dăm voie să alegi care dintre noi vrei să te treacă dincolo.

Mă uit la Val care pune deja piciorul pe pod, și o invidiez enorm pentru că e în stare să treacă singură.

Știu că dacă îl aleg pe Emett o să mă tachineze tot drumul prefăcându-se că mă scapă. Iar Khalid... nu pot să-l aleg pe Khalid. Sunt destul de răscolită după ultimele zile, și nu vreau să- mi pierd capul complet.

- Jacks, spun în final.

Privirea lui Khalid mă împunge în ceafă.

- N-ai încredere în mine, prințeso?

- Te-ai lăsat spânzurat de bună voie, Khalid. Nu-mi pun viața în mâinile unui om dement.

Jacks râde încântat, frecându-și mâinile.

- Sunt onorat, Alteță!

Mă ia pe sus, iar Hanna oftează atunci când Emett ajunge în spatele ei.

- Bănuiesc că va trebui să mai trec o dată prin asta.

- Mă dezamăgești, Hanna! Ai idee câte femei visează să le duc în brațe?