PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3

Capitolul 5

Sunt tripleți.

Tot aerul îmi năvălește brusc în plămâni, iar vocea mi se aude ca un țipăt dement.

- Poftim?! Sunt... sunt... îți bați joc de mine?! Nu se poate așa ceva!

- Ea e Zara, continuă Theo cu o grimasă. Va trebui s-o scuzi, chestia asta cu asemănările... o tulbură.

Mă tulbură e puțin spus.

Trăiesc un coșmar.

E rău.

E mai rău decât cel mai mare rău la care m-aș fi putut gândi.

Mâine dimineață mă pornesc înapoi spre Egarthia. Misiunea a eșuat deja.

- Prințesă! rostește noul sosit, înclinând capul cu răceală.

Mă privește ca pe un animal ciudat, fără niciun fel de căldură. Nici vorbă să-mi sărute mâna.

De fapt mă ocolește intenționat, ca să-l strângă prietenește pe Theo de umăr.

- Ești general acum! se minunează unchiul. Fix ce nu voiai să fii. Cum se simte asta, Khal?

- Încerc să las tot greul pe Emett, îi răspunde el ironic. L-am obligat să-mi fie secund.

- A! Ești sigur că poate să facă față?

- Nu. Dar e singurul care are timp liber.

Rămân undeva în spatele lor, simțindu-mă ca un copil prost care nu merită să fie băgat în seamă.

Probabil că n-o fac intenționat, dar amândoi sunt atât de înalți încât mă domină cu totul.

Mintea mea înspăimântată încă încearcă să înteleagă ceea ce vede.

Sunt trei.

Sunt trei, zeilor mari, trei oameni identici!!

Chiar și-n întunericul de pe terasă îi recunosc atât de bine profilul feței, maxilarul puternic, cicatricea.

Felul în care-mi pulsează inima prin toate organele nu poate însemna decât un singur lucru. L-am găsit pe bărbatul de la tavernă.

Apoi îmi amintesc ca prin ceață vorbele lui Scott, și îmi scapă un râs sec.

- Ia stai puțin! Ăsta e cel căruia îi plac bărbații? îl întreb pe Theo, făcându-i pe amândoi să se întoarcă brusc.

Unchiul meu se albește ca hârtia.
Mi-am pecetluit soarta.
Dar nu mai contează, din moment ce oricum plecăm dimineață.

În schimb, am reușit să captez atenția completă a celuilalt, care se apleacă spre mine atât de amenințător încât încep să caut un loc în care să mă ascund.

Când îmi vorbește, are un ton mușcător.

- Sunt măgulit că te interesează preferințele mele sexuale, prințesă.

Figura lui sugerează exact contrariul. Colțurile gurii i se ridică sarcastic.

- Dar cred că poți supraviețui și fără să afli asta.

Se dă în lături, cu intenția vizibilă de a pleca.

- Ne vedem mai târziu, Theo.

Unchiul Theo mă prinde de braț imediat ce silueta lui dispare de pe terasă, și îi simt degetele puternice găurindu-mi dureros pielea.

- Ești nebună? Chiar vrei să faci de rahat Egarthia? Ce fel de întrebare a fost asta?!

Mă smulg din strânsoarea lui cu un geamăt.