PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3

Capitolul 36

- Hanna, pune tu farfuriile! Zara, poți să feliezi șunca?! Emett, ne trebuie douăzeci de ouă!

- Douăzeci de ouă! Zeilor mari, chiar ne-am înmulțit!

- Copii, copii! I-a dat cineva de mâncare lui Iske?

- Nu mai avem apă, Jacks!

- Tată, ai luat cumva cizmele mele?

- Cizmele tale! Cum adică cizmele tale, din momentul ce eu le-am cumpărat?!

Bucătăria familiei DeSilva e un haos dis de dimineață. Valerie organizează un mic dejun pentru zece persoane, dacă le socotim și pe gemene, care au început să mănânce câte puțin.

Am avut o noapte la fel de aglomerată, dormind pe saltele în bucătărie, deoarece "cealaltă casă" nu e încă suficient de încălzită.

- Ne călcăm în piciore unii pe alții! exclamă Emett exasperat. Eu unul merg să fac o plimbare...

- Să vezi ce plimbare capeți tu de la mine! N-ai auzit că s-a terminat apa?

- Și domnul Jackson ce are dacă aduce două găleți?

- Eu sunt regele, Emett, regele nu cară apă!

- Mă doare undeva de regalitatea ta.

- Emett, sunt și doamne de față!

Îmi fac loc lângă masă, cu o ditamai bucata de șuncă afumată, pe care trebuie s-o feliez.

Valerie face o omletă imensă în două tigăi, iar Hanna s-a apucat să pună farfuriile.

Observ în treacăt că unghiile mele sunt complet decolorate. Nu le-am mai avut așa de la paisprezece ani, cred. Dar e inutil să le vopsesc când am de spălat zilnic.

- Eu merg să văd de Iske, spune Arthur DeSilva, luându-și pălăria din cuier. Chemați-mă când e gata masa!

- Hai, Jacks, mișcă-ți fundul tău regal până la cișmea! îl zorește Emett, punându-i gălețile în mână.

- Tu ce-ai de gând să faci?

- Eu o să fac cafeaua. Valea!

- Zei, Emett, numai gura ta se aude! spune cineva, deschizând brusc ușa dinspre scări.

Vocea lui Khalid mă șochează atât de tare încât aproape că-mi tai degetele cu cuțitul.

- Khal!! exclamă Valerie panicată. Ce cauți aici? Du-te înapoi sus, îți trimitem noi...

- Val, sunt bolnav, nu olog!

- Du-te sus! se stropșește Emett la el. Abia te-ai sculat din morți, nu- ți forța norocul!

- Tu de când faci pe cloșca, domnule Secund?

- De când v-ați îmbolnăvit toți, domnule General.

Khalid trece pe lângă el neluându-l în seamă.

Îmi simt stomacul făcând un nod când se așează pe canapea, la doi pași de mine. Of, numai în colțul ăsta am putut să mă pun?? Îmi tremură mâinile groaznic și chiar s-ar putea să-mi feliez vreun deget.

Îi simt ochii reci în ceafă, chiar dacă nu pot să mă uit la el.

Hai, concentrează-te la șunca asta!

- Poftim, iubire!

Emett îmi îndeasă o cană cu cafea sub nas.

- Ți-am făcut-o cu spumă de lapte și toate alea.