Capitolul 35

1K 122 6
                                    

- Aveți nevoie de ajutor?

- Du-te sus în clipa asta!! Avem totul sub control. Bess, te rog!

- Val, lasă-mă să...

- Du-te și stai cu fetele! N-ai ce să faci aici. Nu-i așa, Zara?

Dau din cap cu promptitudine.

- Exact! Am terminat deja toate treburile. Du-te și stai cu fetele, Bess!

Bess oftează, târându-și pașii înapoi pe scări. Se vede că e încă slăbită, în ciuda insistențelor de a ajuta. Îi lăcrimează ochii încontinuu și tușește tot la câteva cuvinte.

Chiar ne-ar fi mai utilă dacă ar dormi sau le-ar supraveghea pe gemene.

- Merg să clătesc hainele! îi spun lui Val, care a terminat cu spălatul farfuriilor și curăță cartofii pentru masa de seară.

- Îl trimit pe Emett la piață azi. Gândește-te la ce ai nevoie!

Când ies afară Iske vine iar pe lângă picioarele mele, schelăind trist.

- Nu încă, Iske. Nu și-a revenit, dar merge spre bine. De ieri nu mai face febră.

A fost probabil prima noapte în care nu l-am mai simțit arzând ca un cuptor, și în care i-am auzit răsuflarea regulată.

Chiar sper că urmează să-și revină. El și fetele sunt singurii atât de afectați de gripă. Bess își revine repede, iar Arthur DeSilva se consideră deja vindecat.

Îmi încep munca aproape mecanic: iau apă de la cișmea, înmoi hainele cu sodă, după care le frec separat cu săpun, le storc, le clătesc.

E o activitate de jumătate de zi, care se termină întotdeauna cu monturi sângerânde și cu dureri de spate. Nu mă plâng, pentru că și restul muncesc la fel de greu: Valerie nu mai iese din bucătărie, Emett întreține focurile, aduce apă, curăță curtea. Într-un cuvânt, rezistăm.

- Zara, îți trebuie ceva de la piață? mă strigă Emett, ieșind cu fața acoperită de mască.

Îi fac semn să se apropie.

- Doi săculeți de sodă. O alifie pentru mâini. Esență de pin. O pungă de cafea. O pereche de mănuși subțiri.

Emett notează totul pe o foaie care pare plină de cerințe. Bănuiesc că se va întoarce abia diseară la câte are de rezolvat.

- Notat. Altceva?

- Deocamdată asta-i tot.

Mă întorc la frecatul hainelor, punând cămășile lui Khalid separat. Bess insistă să le clătesc pe toate la un loc, dar nu mă lasă inima s-o fac. Acum știu secretul mirosului lui- esența de muguri de pin- și le clătesc întotdeauna separat de hainele în care pun esență de lavandă.

- Atunci, dacă nu mai aveți nimic de luat...

Lătratul înnebunit al lui Iske îl întrerupe pe Emett.

- Ce-ai, fato?! Ce s-a-ntâmplat?

Iske începe să fugă prin curte, cuprinsă de agitație.

- Vine cineva! îi spun lui Emett. Cineva cunoscut.

Fața lui se luminează brusc.

- Ce-i azi? Sâmbătă? Trebuie să ajungă Jackson!

Nu termină bine de spus, și portița se deschide scârțâind, iar lupoaica se năpustește la picioarele bărbatului care intră cu fața acoperită.

Știu că e Jacks chiar dacă îi văd numai ochii.

Las repede hainele ude și mă șterg de pantaloni, ieșind în întâmpinarea lui împreună cu Emett.

PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum