PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3

Capitolul 30

- Șah.

- Ah, nu eram atentă!

- Ai atins regele, trebuie să muți cu el!

- Ildris, cum poți să fii atât de rău? Mi-ai luat deja ambele turnuri!

- Fără șantaj emoțional, Zara! Știi regulile: ce atingi, aia muți.

- Nu-ți băga nasul, Dante!

Mă uit în lungul tablei, chibzuind unde să-mi mut amărâtul de rege prins într-o cursă teribilă de caii nepotului meu.

- Deci, Ildris, vreau să-ți spun că un cavaler lasă măcar din când în când să câștige și doamnele.

Ildris ridică din umeri rânjind.

- Nu vreau să fiu cavaler.

Dante râde, aplecându-se peste tabla de șah, cu o privire de cunoscător.

- Ți-a dat mat.

- Din nou, specifică Ildris.

- Mda, poate ar trebui să mă las de șah.

- Dacă îți dă mat un copil de cinci ani în mod sigur trebuie să te lași! mă informează Dante.

- Haideți la masă! ne strigă Ada din salonul mare, dezlegându-și șorțul. Ildris, să nu lași piese împrăștiate!

- Poți să le strângi tu? mă întreabă în șoaptă.

- ILDRIS TEREUS NASIR!

Ildris sare de pe scaun și începe să-și adune piesele cu elan, în timp ce Ada îl privește prin ușa deschisă cu un aer crunt.

Dincolo Ela tocmai pune ultimele tacâmuri, iar Theo, Kiera și Dante sunt deja instalați în jurul mesei.

- Gata Consiliul! anunță Tereus, intrând din partea cealaltă. Ah, ce bine miroase! Ce avem la cină?

- Supă de păstăi, pui la cuptor, cartofi cu rozmarin...

- Zei mari, iar ai stat toată seara la bucătărie?!

- Știi că n-am încredere în nimeni când e vorba de puiul meu.

Lucru cu care toată familia e complet de-acord. Pentru că, deși avem bucătari excelenți, rețeta secretă a Adei e cu totul la un alt nivel.

Eu și Ildris ne așezăm ultimii, când Tereus începe deja să-și umple farfuria cu supă.

- Am bătut-o pe mătușa Zara trei meciuri! îl informează Ildris plin de importanță.

Tereu îl privește surprins.

- Chiar așa?

- N-am fost chiar foarte bun, recunoaște el, dar Zara nu era atentă deloc.

- Chiar așa? repetă Tereus, uitându-se la mine de data asta.

- Cred că se gândea la altceva.

- Aha, spune Theo posomorât.

Mă uit fix la supa din farfurie, ca să nu-i mai văd expresia atât de acră. Unchiul Theo poate fi insuportabil când vrea să pedepsească pe cineva.

Și în mod sigur vrea să mă pedepsească, pentru că a venit de două săptămâni și încă refuză să vorbească cu mine. E atât de furios că am plecat fără el (și că nu i-am spus de ce) încât cred că mi-ar trage cu bucurie o mamă de bătaie dacă aș fi mai mică.

- Supa e delicioasă! îi spun Adei, preferând să schimb subiectul.

- Dar puiul! exclamă Dante, tăindu-și o felie zdravănă. Puiul e ceva ireal!