Îmi lipesc fruntea de fereastra rece a trăsurii, urmărind cu groază profilul amenințător al munților de dincolo de pădure.
Zăpadă.
La noi abia s-a terminat vara, și kadarenii au deja zăpadă pe munți.
Gem zgomotos, învelindu-mi mai bine picioarele cu pledul colorat pe care am avut inspirația să-l pun în trăsură.
- Te rog du-mă înapoi!!
Unchiul Theo deschide leneș un ochi, zâmbind cu jumătate de gură.
- E prea târziu acum! Jacks știe deja că venim. Într-o jumătate de oră suntem la Curte.
- O, zeilor!
Mă las pe umărul lui, cerșind puțină căldură.
- E atât de frig în regatul ăsta!!
- Au și zone mai calde, dar Curtea Regală e chiar la poalele munților.
- Bine-nțeles!
- Pe partea cealaltă e Kazdin, continuă el visător. Ar trebui să vizităm tabăra într-una din zile!
- Vezi să nu! Poți să mergi singur dacă vrei.
- Ar trebui să vii! Kadarenilor le plac femeile luptătoare.
- Pfui, ce m-ați nimerit!
Și eu nu sunt în stare nici măcar să omor o muscă. Mă potrivesc mănușă, ce să mai vorbim!
Mă foiesc pe banchetă, încercând să caut o poziție mai puțin dureroasă.
- Măcar de-am ajunge odată. Simt că mi s-a făcut fundul pătrat!
- Urăsc să dezamăgesc o femeie, dar ai avut fundul pătrat dintotdeauna.
- Vai, mulțumesc! Chiar știi cum să impresionezi o femeie, unchiule!
- Nu despre mine e vorba, îmi amintește el rânjind. E vorba despre cum să impresionezi tu.
- Scott și Tereus sunt foarte siguri că simpla mea figură face o mare impresie.
- Da, până când începi să vorbești. Gura ta mare anulează dulceața feței.
- Crezi că am o față dulce?
- Cred că ai o gură prea mare, iar kadarenii nu apreciază asta.
- Scott spune că noua generație s-a modernizat.
- Lasă-l pe Scott! Eu am petrecut trei ani în Kadara, nu el.
- Acum cincisprezece ani! îi reamintesc. Asta a fost acum cincisprezece ani!
El ridică din umeri.
- N-are importanță! Adu-ți doar aminte să nu spui tot ce gândești.
- Niciodată nu spun tot ce gândesc, îl asigur amuzată.
- Ține cont că Jacks preferă femeile blânde.
- Nu l-ai mai văzut pe scumpul tău Jacks de un deceniu! Informațiile tale nu mai sunt actuale.
- Zara, am dormit cu băieții ăia în cameră trei ani de zile. Crede-mă, le știu gusturile mai bine decât le știu pe ale mele.
- Bine, bine!
Îmi schimb poziția, ca să pot privi pe fereastră.
A început să fulguie ușor, spre marea mea disperare.
- Văd zidurile! îl anunț agitată. Văd zidurile castelului!
Unchiul Theo se apleacă peste umărul meu, scrutând zarea cu un zâmbet visător.
CITEȘTI
PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3
Roman d'amour- Nu, nu e bine deloc! Pentru că nu ai spus că sunt gemeni!! mă răstesc la el panicată. - Nu sunt gemeni, spune el, privind undeva peste capul meu. - Atunci eu sunt chioară?! Seamănă ca două picături de apă! Și acum ce fac? Pentru că amândoi sunt...
