Sunt atât de întoarsă pe dos încât trebuie neapărat să fac o plimbare departe de Castel, unde dau tot timpul peste unul dintre cei trei frați.
- Ești sigură că vrei să mergi singură? mă întreabă Theo îngrijorat. Ai putea să te rătăcești.
- Nu merg departe! Vreau doar să dau o raită prin pădure, și să văd cum arată Kadara de sus.
- Ai grijă! Să nu stai mult, se întunecă repede!
- Nu stau! repet pentru a mia oară. Vreau doar să fiu puțin singură.
- Pune-ți asta pe cap. Nu vrem să răcești.
Îmi întinde o căciulă groasă din blăniță cenușie.
- De unde o ai?
- Jackson m-a rugat să ți-o aduc. Spunea că pălăriile tale sunt prea subțiri.
- O!
Se prea poate ca Jacks să fie cel mai drăguț rege pe care l-am întâlnit vreodată.
- Deci, mă întreabă Theo curios, care îți place mai mult?
- Asta e cea mai grea întrebare pe care am primit-o vreodată.
El zâmbește.
- Mi s-a părut că ești pe aceeași lungime de undă cu Emett.
- Da, pentru ca amândoi suntem la fel de neserioși probabil.
- Cred că Jacks te place cu adevărat. Mi-a pus o groază de întrebări despre tine.
- Da?
Simt că mă îmbujorez de plăcere.
- Și mie îmi place de Jackson. Dar n-aș putea să-ți spun dacă îl prefer lui Emett, pentru că sunt identici.
- Păi, spre norocul nostru, amândoi te plac la rândul lor.
Îmi iau inima în dinți, încercând să-mi compun o expresie cât mai nepăsătoare.
- Și Khalid?
- Ce e cu el?
- Khalid... ce crede?
Unchiul Theo își țuguiază buzele gânditor.
- Habar n-am. Khal își ține gândurile pentru el. N-o lua personal, dar după ieșirea de aseară, mă îndoiesc că îl interesezi în vreun fel.
Mă gândeam la același lucru, dar faptul că mi-o confirmă și Theo parcă îmi pune un nod în piept.
- Să nu mă așteptați la cină, îi spun cu un oftat. Cred că voi lua masa în camera mea.
- Ești sigură? Toți curtenii vor fi acolo, și...
- Da, sunt sigură.
Îmi închei nasturii masivi ai mantoului, trăgându-mi gulerul în sus, și-mi pun niște mănuși călduroase de catifea.
Căciula de blană îmi înghite fața cu totul, dar e atât de confortabilă și de caldă încât mă gândesc să n-o mai scot niciodată de pe cap.
Ies în coridor, aproape izbindu-mă de Jackson.
- O, zeilor!!
El mă prinde ușor de cot.
- Tocmai veneam să te invit la ceai. Mergi undeva?
- Vreau să văd pădurea. Mulțumesc pentru invitație, o să mă revanșez în altă zi. Și mulțumesc pentru căciulă, adaug.
El mă studiază zâmbind.
- Îți stă foarte bine.
- Spui asta numai pentru că e de la tine, îl tachinez.
CITEȘTI
PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3
Romansa- Nu, nu e bine deloc! Pentru că nu ai spus că sunt gemeni!! mă răstesc la el panicată. - Nu sunt gemeni, spune el, privind undeva peste capul meu. - Atunci eu sunt chioară?! Seamănă ca două picături de apă! Și acum ce fac? Pentru că amândoi sunt...
