PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3

Capitolul 25

Eram prea fericită pentru ca lucrurile să rămână așa.

Bine-nțeles.

Bine-nțeles.

Abia ieri am ajuns la castel și credeam că azi voi petrece toată ziua cu Khalid. Numai că organismul meu insuportabil are alte planuri azi.

Mă trezesc de dimineață cu o durere insuportabilă de cap, și ajung până la baie poticnindu-mă prin cameră amețită.

De ce mă doare capul???

Apoi îmi dau seama de ce mă simt umedă și greoaie. O, nununununu!!!

Mă repezesc înapoi în dormitor scotocind prin valize după sulurile de lână.

Oh, zeilor mari, nu acum! Nu azi!!

Voiam să merg diseară la Festival, și să iau prânzul cu Khal, și să... o, fir-ar să fie!

Îmi schimb lenjeria punându-mi un strat dublu de finet peste bucata de lână.

Prima zi e întotdeauna cea mai rea. Nu știu cum sunt alte femei, dar eu prefer orice altă durere în locul ăsteia.

- Gata pentru micul dejun? întreabă Hanna ceva mai târziu, băgând capul pe ușă.

Mă găsește ghemuită în fotoliu, cu o pătură în jurul meu, încercând să nu mor.

- Zeilor, Zara, ești bine? Arăți foarte... palidă.

- Nu, nu sunt bine! Han, ai cumva la tine ulei de lavandă?

Hanna mă privește cu milă din prag.

- O, zei! Vrei să... da, cred că am. O să cobor la bucătărie să cer un ceai de salvie pentru tine. Vrei să-ți aducă masa aici?

Clatin din cap, cu mâinile încleștate pe talie.

- Nu mi-e foame. Dar poți să ceri câteva sticle cu apă caldă.

- Bine.

- Și, Han, poți să-l ții pe Khal departe de mine vreo două zile?

Ea pufnește în râs.

- Nu cred că poate cineva să-l țină departe. Merg să cer ceaiul tău!

Mă ghemuiesc în fotoliu lângă șemineu, încercând să mă gândesc la altceva și nu la crampele îngrozitoare care se simt tot mai intens.

Am impresia că se scurge o tonă de sânge din mine. Mi-e rău. Și mi-e frig, chiar dacă sunt deja învelită cu pătura. Îmi urăsc viața. Tot timpul...

- A cerut cineva ceai? aud o voce familiară în salon.

Off, Khalid!

Îmi netezesc părul într-o încercare jalnică de a-mi pune fața la punct, dar bănuiesc că nu se pot face prea multe.

El întră în dormitor proaspăt ras, elegant, și bineînțeles, mirosind grozav.

- Te simți bine, prințeso?

- Uită-te la mine! Ți se pare că mă simt bine?

Îmi dă un sărut apăsat pe frunte, după care mută măsuța din salon lângă fotoliul meu.

- Poftim, ți-am adus ceaiul. Hanna a spus că trimite și sticlele imediat.

Iau ceașca oftând.

- Khal, cred că ar trebui să mă lași singură câteva zile. Nu sunt prea prietenoasă la menstruație.