Regele cartierului[18+]

(43)

—Ria! strigă el.

Mă cuprinde într-o îmbrățișare strânsă și mă ridică până picioarele nu mai ating podeaua. Se învârte cu mine fericit, iar eu încep să râd entuziasmată. Să-i simt căldura brațelor și parfumul este tot ce am visat în ultima perioadă. Lacrimile îmi pică pe obraji în timp ce Damon mă aduce cu picioarele pe pământ și mă desprinde din îmbrățișare. Îmi sărută buzele și-mi umple inima de fericire, după câteva momente îmi pun palma pe pieptul lui și-l împing ușor, apoi spun:

   —Avem o problema! Nu am niciun act la mine!

   —De asta m-am ocupat eu! zice și scoate din buzunar pașaportul meu. L-am luat de la mama ta!

   —Ador când te ocupi tu de tot!

   Coada de îmbarcare s-a terminat și stwardezele ne priveau insistent să ne decidem și noi. Damon m-a luat de mână și a întins actele noastre de identitate către angajate însoțite de biletele de avion. Am trecut de control și am mers prin holul clădirii direct în vehicul. Ajunși în avion privesc oamenii cum deja și-au găsit locurile.

—Locurile noastre ce număr au?

—Oh, babe, noi nu stăm aici!

Mă ia de mână și mă trage pe coridor până ajungem la o ușă pe care scrie ,,First class''. Deschidem ușa glisantă și intrăm într-o încăpere mai aerisită cu mult mai puține locuri dar mult mai spațioase și confortabile. Ne așezăm la locul nostru și privesc tableta ce era prinsă în fața scaunelor și mă mir puțin de ce condiții avem. Imediat realizez că acestea nu sunt toate dotările când Damon apasă un buton la scaun și spătarul se lasă pe spate, iar de jos se ridică un suport de picioare, aproape simțindu-te ca într-un pat.

—Meritai răsfățul ăsta după ce ai trecut prin atâtea! Stai să-l ajustez și pe al tău!

Se apleacă peste mine și apasă pe butonul scaunului meu care se întinde, simțind acest conform mușchii mi se relaxează unul câte unul.

—Bună ziua! apare o stwardeză. Doriți un pahar de șampanie?

—Nu, nu, avem o mămică aici de față! Mai bine ne prezentați o broșură cu meniul !spune Damon și îmi înmânează broșura primită, cum văd toate acele bunătăți mă luminez la față.

—Paste cu creveți! mă decid eu repede indicând cu degetul pe meniu.

—Două porții de paste să fie atunci! Mulțumim! zice el râzând.

Stwardeza dă din cap în semn de înțelegere, apoi ne lasă singuri. Fotoliile noastre erau închise ca într-un separeu față de celălalte persoane, așa că aveam intimitatea necesară să ne bucurăm unul de altul prin sărutări.

—De Giacomo cum ne scăpăm? întrerup eu momentul tandru.

—Nu-ți face griji, mă ocup eu de asta, în câteva zile o să ajungă cineva cu valiza de bani împrumutați la el.

—Dar cum ai aflat aceste detalii?

—Fernand mi-a spus tot aseară când a auzit că plec după tine, mă implora să nu mă mai apropii de tine că-mi faci rău, dar eu știu că mă iubești pentru că la fel simt și eu!

   —Dar totuși, el mă vrea și o să ne găsească imediat cum ne întoarcem în țară, ce o să facem, o să ne ascundem?

   —Doar o perioadă până îi trece obsesia pentru tine și lucrurile o să se liniștească.

   —N-o să fie greu să ne ascundem?

   —Chiar deloc! spune și-mi arată biletele de avion, când mă uit mai atent constant că destinația este Dubai. Maxim 4 luni de vacanță și băieții mei vor rezolva totul cu el! Oricum, nu asta este complicat, complicat a fost să obțin pașaportul de la mama ta! începe să râdă.

   —Da chiar, cum te-ai înțeles cu ea?

   —Nu prea bine, dar după ce i-am povestit de 100 de ori ce s-a întâmplat, câteva insistențe și mii de rugăminți am obținut pașaportul și încă ceva!

   —Ce anume?

   —Binecuvântarea ei să fac asta!

   Îl văd cum se emoționează, se ridică de pe scaun, se pune într-o laterală în genunchi și scoate din buzunarul lui o cutie mică de catifea roșie. O deschide și în ea zăresc cel mai frumos inel cu un diamant mic și finuț.

   —Vrei să fi soția mea? mă întreabă.

   —Nu pot să cred! încep să plâng și-mi acopăr fața cu palmele!

   —Oricum ne iubim și acum avem ceva mult mai important care ne leagă! zice și simt cum mâna lui caldă îmi mângâie burtica care nici nu se vedea încă.

   —Daaa!! Normal!! exclam eu.

  Sar pe podea să-l iau în brațe și el începe să râdă fericit, mă desprind repede din îmbrățișare și el îmi ia mâna să-mi pună inelul pe deget. Îl privesc cu mândrie cu ochii încețoșați de lacrimi, îl sărut cu foc, apoi îi spun:

   —Te iubesc! Îți mulțumesc pentru tot!

   —Și eu te iubesc din tot sufletul Regina mea!

SFÂRȘIT

Aici se încheie cartea
,,Regele cartierului''

Sper că v-a plăcut
și vă invit să aruncați un ochi și peste restul
cărților mele.❤️❤️