Regele cartierului[18+]

(18)

   Amândoi ne mutăm privirile mirate spre persoana misterioasă. O fată cu o pelerină neagră dintr-un material fin, lungă de-i lăsa la vedere doar vârful tocurile roși. Își dă jos gluga și văd o șatenă cu piele ciocolatie puțin mai deschisă decât cea a lui Damon, ruj roșu închis, aluniță deasupra gurii, avea trăsături fine. Lăsase la vedere un decolteu subtil, nimic prea exagerat.

   Tipa asta îmi poate strica socotelile!

   Imediat mă încrunt fără să-mi dau seama și mă uit către Damon care se ferea de privirea mea.

   Fata misterioasă -Bună seara! deschide aceasta gura cu o voce senzuală.

   Damon -Bună seara, iubito... mă fixează cu o privire vinovată.

   Fata misterioasă -Cine ești domnișoară tu? se așează lângă el și nu se abține de la gesturi tandre în timp ce mă privește ca o viperă.

   Rihanna -Rihanna.

   Fata misterioasă -Nu păpușico, adică ce cauți aici...?

   Imediat mutra mea se schimbă în aia de mahalagioaică și Damon îi răspunde:

   –Amanda, ea a fost o aventură de-a mea, dar se pare că acum este însărcinată.

   –Aventură? Ok, eu mă car de aici! arunc paharul din mână mea pe jos spărgându-l.

   Mă ridic și plec ofticată spre ieșirea din vilă. În spatele meu se aud pașii grăbiți ai lui Damon, așa că grăbesc și eu ritmul, însă aproape că mă împiedic pe scări și el mă prinde.

   –Ai grijă! îmi spune încă calm.

   –Plec! țip eu.

   –De ce? Doar îmi porți copilul în brută, nu ești iubita mea! urlă ajuns la capătul răbdării și se apropie de mine până mă lipește de perete. Nu te mai purta ca un copil în pula mea!

   Dă un pumn în perete fix deasupra capului meu și simt cum tencuială îmi cade pe față, așa că mă acopăr cu mâinile care-mi tremurau în timp ce încercam să nu-mi las lacrimile să scape. El se dă în spate câțiva pași și își duce mână la frunte cu regret.

   –Iartă-mă! Nu prea mă împac cu băutura și... nu știu, se întâmplă prea multe pentru mine, un om care încercă să se păstreze nepăsător...

   Îmi las ușor mâinile și-l privesc încercând să descifrez ce simte. Îmi duc mână pe obrazul lui și văd în ochii lui care mă fixează obosiți, e pierdut, e praf, nu l-am mai văzut așa... slab. Îmi ia mâna în palmele lui și apoi mi-o lasă.

   –Nu înțeleg, simți ceva pentru mine? Complici uneori niște situații... poartă-te și tu mai... elegant, fin, matur, habar n-am.

   Ridică din umeri și eu mă mușc de buză de nervi. Nu, nu simt nimic pentru el! Eu îl am pe Body al meu, doar că nu suport să mi se zică "aventură" sau "poartă-te" nu știu cum.

   –Mi-ai zis că sunt aventură, până acum eram mamă și nu știu ce...

   –Așa a început totul, acum hai acolo să discutăm toți!

   Nu am mai zis nimic și am plecat către balcon. Ne-am așezat și Amanda a spus:

   –S-au calmat apele? pe un ton batjocoritor.

   –Da, am clarificat tot, tu Amanda, ești iubita mea, iar tu Rihanna ești mama copilului meu! a spus Damon foarte hotărât.

   De ce nici așa nu îmi convine? Trebuie să scap rapid de tipa asta!

   Amanda –Ce ai de zis Rihanna, este totul în regulă? Sau încă ești geloasă? Regele îi aruncă o privire urâtă, însă aceasta nu se lasă intimidată deloc.

   Rihanna –Nu eram geloasă deloc, nu mi-a plăcut formularea "aventură".

   Amanda –Păi dacă asta a fost dragă, ce te-ar putea deranja?

   Damon –Ok, gata! Toată lumea la culcare!

   Rihanna –Noapte bună!

   Le-am urat, apoi am plecat în camera mea, mi-am făcut un duș, m-am schimbat în pijamale, apoi m-am pus în pat și am încercat să mă pun la somn, însă în scurt timp patul de deasupra a început să scârțâie. Nici nu știam că Damon are dormitorul deasupra la al meu. Serios!? Acum trebuie să suport și asta? Amanda începe chiar și să țipe! Sigur o face intenționat, dar ea nu înțelege că nu sunt geloasă, doar vreau să-mi duc planul la bun sfârșit!

   Mă trezește Helga ca de obicei, mă duc la baie să încep să mă pregătesc pentru micul dejun și văd în oglindă ce obosită arătam, păi poți să dormi cu îndrăgostiți de deasupra?

   După ce eram gata, am mers spre camera de luat masa și de acolo se auzeau râsete. M-am pus în ușa cumva să-i pot vedea, știam că atunci când intru eu se opresc.

   Poftim?! Damon era pe un scaun, Amanda în poala lui, se sărutau și râdeau, ea îi mai dădea din când în când o furculiță din mâncare, el la fel ei, cine e ăsta?! Regele nu se poartă așa sau... chiar e îndrăgostit!? Am realizat într-un sfârșit că el chiar o iubește. Nu am putut să mă stăpânesc așa că am fugit în baia din camera mea unde am început să plâng. Nu știu exact de ce, dar nu suport să știu că nu a putut fi și cu mine așa! Cu ce e ea mai bună ca mine de a putut să îl facă să o iubească în timp ce eu rămân "o aventură"?

   În scurt timp ușa camerei s-a auzit deschizându-se așa că m-am oprit din plâns, apoi am luat multă hârtie igienică să mă șterg la ochi.