Regele cartierului[18+]

(35)

   Figura dură din fața mea mă face să nu-mi mai pot ține lacrimile de teamă. Se apropie cu un mic zâmbet în colțul gurii și-mi întinde mâna să mă ridic. I-o dau și apoi spun:

   –Bună Giacomo!

   –Bună Rihanna, hai băieți lăsați-ne singuri! se adresează către oamenii lui și aceștia imediat execută.

   Giacomo era capul mafiot din Italia și cel la care aveam datoria, timpul se scursese și deja azi ar fi trebuit să am o parte din sumă.

   –Hai să te ajut! mă apucă de talie și mă ghidează către fotoliu, apoi se așează lângă mine. Rihanna, îmi las eu capul în jos și părul îmi acoperă fața, așa că el cu degetul îmi dă din șuvițe la o parte, zi-mi tu mie cât de fraieră ai putut fi? își pune mâna pe bărbia mea și-mi ridică privirea către el. Eu te-am făcut Regină și tu ai rămas gravidă? Niciodată nu vei putea fi în lumea asta mafiotă de una singură...

   –Eram de mult însărcinată, de când m-ai cunoscut.

   –Wow, se ridică și-și toarnă un pahar de whiskey, tu chiar știi să ți secrete! râde, apoi dă peste cap paharul. Nu așa ne-am înțeles, dacă nu plătești la timp știi care e prețul, dar ca de obicei, ochii i se înroșesc și lacrimile i se strâng în ei, ca de obicei ai găsit o modalitate de a mă păcăli! Dar nu mă las!

   –Giacomo, te rog, revino și ia-mă după sarcină...

   –Nu mai pot aștepta, azi te iau și gata! Copilul e grija ta, tu alegi pentru el, îl naști și îl ții cu noi sau il dai Regelui, pe mine mă interesează doar înțelegerea noastră, nu ai din bani, atunci ești a mea!

   –Încep să regret că nu am mers la Damon acasă în seara asta! ridic tonul cu mânie.

   –Fi serioasă! își păstrează calmul și revine lângă mine. Cine e el de fapt? râde batjocoritor. El este Regele unui cartier, eu dețin o Italie întreagă și tot nu mă numesc vreun "rege"! E mic pe lângă mine, e copil săracu, copil răsfățat, impulsiv, încăpățânat, semeni cu el foarte mult să știi! De-aia nu vă potriviți, să fiți amândoi la fel, tu te potrivești cu mine! îmi ia mâinile în ale lui și începe să le sărute.

   –Nu... îi spun mai mult șoptit plângând.

   –Ba da, când ești un copil răsfățat ai nevoie de cineva matur, care să nu cedeze, când ești impulsivă ai nevoie de cineva care să-și păstreze calmul, când ești încăpățânată ai nevoie de cineva care să te facă să înțelegi ce e bine... și ce nu! îmi mângâie obrazul cu mândrie în ochi și eu îl împing ridicându-mă nervoasă.

   –Nu! Nuuu! țip cât mă țin plămânii. Giacomo, dacă mă iubești nu mă condamna la o viață plină de nefericire! încep să plâng mai tare.

   –Draga mea, nu știu de ce tot crezi că eu nu te pot face fericită!

   –Pentru că lângă el am aflat ce e fericirea și mi-am dat seama că până atunci niciodată nu o gustasem!

   El începe să tremure de nervi, apoi își mută privirea în altă parte de rușine că lacrimile au început să îi scurgă.

   –Luați-o! a urlat către oamenii lui ce se aflau la ușa și atunci au năpustit în încăpere și m-au luat pe sus.

   Am început să mă zbat, să țip, însă nimic, ei erau mult mai puternici. Am apucat doar să mai văd când m-au băgat în limuzina lui, apoi am leșinat iar, eram prea sensibilă de la sarcină.

   Perspectivă Damon

   Ceasul e deja târziu și ea nu m-a sunat, nu-i stă în fire chiar dacă face pe încăpățânata, știe că mă panichez să nu știu nimic de ea. Mai iau telefonul în mână să-l mai verific o dată, poate totuși am vreun apel pierdut, vreun mesaj ce nu l-am observat, însă nimic. Eh, asta e, poate par un obsedat, dar mă voi duce la ea! Am un sentiment neplăcut după ce 2 luni a fost dispărută și acum mă evită din senin!

   Îmi trag blugii și un tricou pe mine și mă decid să plec cu mașina mea, las șoferul să doarmă. Ies din garaj, apoi pornesc către ea.

   Ajung aproape de vila ei și când văd o limuzina părăsind aleea încetinesc urmărind ce se întâmpla. Oare să meargă la ora asta la vreo petrecere? Limuzina pleacă făcându-se nevăzută în depărtare și când eliberează zona din fața casei observ mașina lui Sergio parcată și chiar mă enervez. Mă înșeală cu el? Serios? Cel mai bun prieten al meu?

   Mă apropii și cobor din mașina mea ducându-mă către a lui. Mă uit prin interior și sesizez că nu m-am înșelat, chiar îi aparține. Mă sprijin nervos de mașină încrucișându-mi mâinile în sân, așteptând să văd cât mai stă în pat cu ea!

   În scurt timp amicul meu mult așteptat își face apariția, iese râzând de pe ușa casei ei. Se mai apropie câțiva pași și când mă vede rămâne pe loc șocat.

   –D-Damon, ce cauți tu aici? își reia mersul către mine cu un zâmbet forțat.

   –Prietene, întrebarea e ce cauți tu aici, ieșind din casa iubitei mele, la ora asta?

   –Amice, amice, mă bate pe spate încercând să mă calmeze speriat de mine care aproape scoteam flăcări pe nas de furie, calmează-te! I-am făcut doar o vizită să o felicit pentru sarcină!

   –De ce n-ai venit la mine primul să mă feliciți că sunt tătic? Eram mult mai aproape de tine, suntem vecini! încep eu să urlu.

   –Stai frate, serios, liniștește-te!

   –Ascultă la mine Sergio, poate că ești tu cel mai bun prieten al meu, fratele meu și ce mai vrei tu, dar vezi că te încurci în minciuni și nu-mi place deloc! scot pistolul și il lipesc de tâmplă. Îmi spui acum adevărul sau îți zbor creierii pe asfaltul ăsta! îmi pierd eu cumpătul de tot.