Regele cartierului[18+]

(32)

   Într-o rochie roz, largă, strânsă sub sâni și-n rest bufantă. Chiar arată ca o regină și nu mă puteam abține să nu mă gândesc la trupul de sub pe care mă bucur că nu l-a lăsat tocmai la vedere, îmi place mai mult să știu doar eu ce e acolo.

   Dau să mă ridic să o iau în brațe, însă aceasta mă împinge cu mâna în piept și mă trântește la loc pe scaun eu rămânând șocat.

   –Ce plănuiai să faci măi îndrăznețule? se așează cu fundul pe masă și ia o căpșună pe care o dă în bolul cu ciocolată, apoi o duce către gură să muște din ea.

   –Te porți cam ciudat...

   –Îți arăt că mi se cuvine titlul pe care singură mi l-am dat, cum ai spus că dorești! râde șiret, apoi îmi face cu ochiul.

   –Tu crezi că așa se comportă o regină? încep eu să mă enervez. Așa se comportă orice vagaboantă de duzina de prin cartier! mă ridic pentru a părăsi dezamăgit încăperea în timp ce-mi deschid 2 nasturi la cămașă pentru că simțeam că mă sufoc.

   –Nu pleci când dorești! aud vocea ei puțin deranjată și eu mă întorc către ea plin de nervi.

   –Cine pula mea te crezi? Ești în casa mea! La petrecerea mea! Stai cu curu' pe masa mea!

   Ea începe să râdă și mă uimește și mai tare. Serios, cine e femeia asta sau cine se crede?

   –Poate că e casa ta, petrecerea ta și masa ta, dar de acum regulile sunt ale mele și totul merge după ele! mă privește cu niște ochi ucigători.

   –Despre ce vorbești acolo? Băieți luați-o! mă uit în jur și nici unul nu-mi asculta ordinul.

   –Acum băieți!

   Rămân mască când toate persoanele de la petrecere îndreptă armele spre mine. Oamenii mei, prietenii mei... doar Sergio nu-i ascultase cerința, doar se uita șocat.

   –Ce se ...? întreb eu în timp ce inima îmi bătea de parcă voia să sară din piept.

   Ea se apropie de mine cu un mers legănat și-mi zice pe un ton viclean:

   –Voiam să-ți arăt că imperiul tău e... egal cu zero, oricine vine cu o sumă mai mare ți-l poate lua într-o secundă, însă ce nu-ți poate lua nimeni e iubirea! cedează și începe să plângă. Nu poți cumpăra iubirea!

   –Ria, eu știam asta! îi mângâi obrajii încercând să o linișteștesc.

   –Hai să vorbim între 4 ochi! o urmez până la etaj unde ne așezăm pe canapea. De ce m-ai alungat atunci? M-ai gonit cu sânge rece! Nu ți-a păsat deloc și am vrut să-ți arăt și eu ție ce înseamnă să te trateze cineva de sus, să îți arăt că pot fi și eu Regină! Așa m-ai tratat mereu! Nu mai vreau să mă vezi ca pe... nu știu, un dușman, să faci jocuri psihologice cu mine, să mă înjosești, asta nu e iubire!

   –Iartă-mă și învață-mă tu să iubesc!

Perspectivă Rihanna

   –Nu-mi rist iar sufletul să-ți ofer toate pe tavă! Vreau să-mi dovedești și tu câte ceva!

   –Adică?

   –Nu știu, cucerește-mă! zâmbesc printre lacrimi gândindu-mă ce frumos ar fi.

   –Dar pot să te sărut că mi-a fost foarte dor de tine? mi se adresează cu o fața de cățeluș plouat.

   –Doar pentru că nu am știut ce să-ți cumpăr și am venit cu mâinile goale! râdem, apoi se apropie de mine și-mi pune mâna pe bărbie.

   –Cred ca glumești! Tu crezi că există vreun cadou mai frumos ca tine? îmi șoptește.

   Râd, apoi mă apropii eu și-l sărut pentru că nu mai puteam nici eu să aștept. După ce mă dezlipesc din sărut îi zic:

   –Atât primești momentan! mă ridic. Acum hai, avem o aniversare de celebrat! La mulți ani!

   Mă ia pe sus și alergă cu mine înapoi în încăperea cu petrecerea. Helga aduce tortul cu artificii.

   Eram pe balcon, petrecerea se încheiase, acum vinul, șampania, whiskey-ul ne-au cam amețit.

   –Pot să te mai sărut o dată? mă întreabă cu o voce răgușită de oboseală.

   –Mnu... e trecut de 12 noaptea... nu mai e ziua ta, de acum totul se câștigă!

   –Te iuubesc! spune pe un ton alintat și-și lasă capul pe umărul meu. Gata, am câștigat unul?

   –Nu! mă ridic eu și îi iau paharul din mână.

   –Ce faci? vine către mine să mi-l ia, dar eu nu i-l dau.

   –Gata, serios! E prea mult, e timpul pentru somn!

   Îl iau aproape târâș până în dormitor. Îl întind în pat și-l dezbrac lăsându-l în boxeri, apoi mă pun lângă el în fund.

   –Hai, scapă de rochia aia și hai să dormim! mă trage de rochie către el.

   –Dorm la mine acasă! îi dau peste mână și mă ridic.

   –Seriooos? Cât o să mai dureze jocul ăsta?

   –Până mă conving eu de anumite chestii, noapte bună!

   –Ok, noapte bună!

   Era prea obosit să mă oprească, oricum cred că e mai bine așa, s-ar fi rugat de mine degeaba. Merg până în bucătărie pentru a bea niște apă. Umplu paharul și-l duc la gură.

   –Doamnă, pregătesc mașina?

   Tresar când aud vocea cuiva care rupe liniștea vilei și aproape vărs apa pe mine. Mă întorc nervoasă și-l văd pe șoferul meu:

   –Gerald, m-ai speriaat rău!

   –Mă scuzați...

   –Nu, nu-i nimic, sunt doar prea obosită, da, pregătește mașină, plecăm acasă în 5 minute.

   –Desigur!

   Acesta în sfârșit pleacă și mă întorc revenind la paharul meu. Apuc să beau o gură mică de apă când aud iar o voce în spatele meu, de data asta necunoscută, ce mă face de data asta să vârs paharul pe mine.

   –Interesantă apariție Regino!