Regele cartierului[18+]

(19)

   –Rihanna? Ești aici? se aude vocea lui Damon apropiindu-se de baie, apoi începând să bată la ușă.

   –Imediat! am aruncat hârtia, apoi am ieșit. Da, ce s-a întâmplat?

   Când mă vede rămâne puțin blocat, s-a încruntat văzându-mi ochii roșii, știa că plânsesem.

   –Am venit să te chem la micul dejun... Ria, s-a întâmplat ceva?

   Am înghețat când am auzit acest alintul ăsta, o singură dată îmi mai zisese așa, nu în cel mai frumos moment, dar tot îmi plăcea cum sună.

   –Totul e bine!

   –Helga mi-a zis că... te uitai din ușa la noi, apoi ai început să plângi...

   Când am auzit să mor de rușine, doamne! Ce penibil... Trebuie să mă scot cumva.

   –Mi-e... dor de Body...

   Privirea i se schimbă în una miloasă și mă trage la pieptul lui unde îmi dau drumul la plâns și mai tare. Dacă ar știi el că de fapt nu plâng din cauza lui Body acum...

   Se dezlipește din îmbrățișare, mă apucă de umeri și-mi zice:

   –Gata Ria, liniștește-te, te-am văzut în momente și mai grele râzând! Nu cazi tu acum, da?

   Îmi zâmbește, apoi îmi șterge lacrimile cu degetele lui mari și plecăm spre camera de servit masa.

   Rihanna –Bună dimineața!

   Amanda –Neața, totul bine iubitule? îl întreabă în timp ce acesta se așează lângă ea și îi pune mâna pe picior.

   Damon –Eu zic că da, nu Rihanna? eu doar i-am zâmbit în timp ce aveam furculița la gură. Eu mă duc până la baie!

   Amanda îl urmărește cu privirea până iese, apoi imediat își schimbă mutra.

   –Mulțumită?

   –Poftim?

   –Serios, trebuie să se ridice Regele de la masă că plângi tu? m-am simțit puțin rușinată așa că nu i-am mai răspuns. Ai noroc că ești însărcinată!

   –Ce vrei să zici?

   –Doamne, tu crezi că altfel mai venea după tine? A și zis înainte să plece "Mă duc să o calmez pe aia că-i face rău copilului meu."! Că doar nu venise pentru tine să te împace, să fim serioși!

   –Nu mă interesează de ce a venit, ideea e că s-a ridicat de la masă de lângă tine pentru mine!

   I-am făcut cu ochiul lăsând-o mută. Acum înțeleg, tipa asta are pată pe mine la fel cum am și eu pe ea! Păi nu o mai las eu să se creadă șmecheră niciodată!

   În câteva momente Damon s-a întors, s-a așezat la masă, ne-a zâmbit și a continuat să mănânce, amândouă imediat ne-am schimbat fețele și zâmbeam cu gurile până la urechi.

   Era noapte și nu puteam dormi, gândurile nu mă lăsau în pace: "De ce a apărut asta în povestea mea?", "Cum eram acum dacă nu exista ea?", "De ce pe ea e capabil să o iubească?". Toate gândurile astea mă sufocau așa că am ieșit pe balcon la răcoare. M-am așezat pe una din canapele și în scurt timp Damon și-a făcut apariția. Când l-am văzut în pantalonii lui scurți, negri, fără bluză, mi-am mușcat buza apăsat, apoi mi-am mutat privirea în altă parte, spre stele. S-a așezat tăcut lângă mine și mi-a pus o pătură pe umeri. I-am zâmbit și i-am zis:

   –Cred că ai și tu nevoie! am ridicat de colțul păturii, el și-a aprins țigara, apoi s-a băgat cu mine sub pătură, el nu avea bluză, îi simțeam pielea fină și fierbinte peste a mea. De când fumezi?

   –Fumez mai rar... pe ture... Cum ești? Ești bine? De ce nu dormi? mă întreabă cu o voce răgușită și obosită.

   –Nu știu... nu pot...

   Se apropie mai mult de mine și îi simt mirosul de vin, își apleacă capul privindu-mă în ochi și-mi sărută umărul lăsându-mi pielea de gâină. Îl privesc cu drag, e beat, nu știe ce face.

   –De ce ai băut?

   –Mi-e greu... știi? Una trage de mine că nu-i convine că am lăsat-o pe cealaltă însărcinată, cealaltă nu știu, e tristă.

   Trage de el? E slab, îl pot simți, e momentul meu! Când cealaltă trage de el, eu să-i fiu gura de apă rece, liniștea, alinarea.

   –Da, eu mă gândesc la tine de-aia... nu vreau să îți zic niciodată dacă mă apasă ceva, eu știu că situația asta e grea și pentru tine!

   Îl privesc blând, apoi îi dau o codiță care îi era căzută pe frunte. El își mută ochii dintr-un ochi de-al meu în altul, în mod repetitiv în timp ce i se măresc făcându-se ca a unui copilaș.

   –Știam că mă înțelege cineva!

   –Normal!

   –Vezi să nu-i zici Amandei despre camera aia din dressing... nu știe nimic...

   Aha? Deci doar eu și Helga care trebuie să facă curat acolo știm? Deja câștig teritoriu.

   –Nu suflu o vorbă! zâmbesc, apoi fac semn că îmi închid gura cu fermoarul, blochez cu cheia, apoi o arunc.

   –Ești copilă!

   Râde, apoi se apropie de mine până ajunge să se bage în sufletul meu. Îi simțeam respirația caldă și apăsată pe gâtul meu la care ajunge cu buzele puțin umede. Îi aplică săruturi moi, în timp ce eu îmi agăț mâna în codițele lui. Își pune și el mâinile în funcțiune și începe să-mi deschidă rând pe rând nasturii de la camașa de noapte. Își ridică capul, mă privește câteva momente în ochi apoi începe să mă sărute și să mă muște dur de buze în timp ce se juca cu sânii mei. Nu mult durează până se desprinde din sărut și spune: