Regele cartierului[18+]

(29)

   Mirarea pe care o am când toți încep să aplaude mă face să mă țin mai bine pe picioare. ,,Am halucinații?!" mă întreb în timp ce-mi frec ochii cu disperare. Dar nu, ei chiar aplaudau. Îmi mut privirea către Damon care a ridicat paharul de vin în semn de noroc în timp ce avea un zâmbet șiret pe față.

   –Ce se întâmplă?! țip ne mai înțelegând nimic.

   –Ei... haide... Chiar ai crezut că ți-a ieșit planul ăsta stupid? începe să râdă.

   –Poftim?!

   –Nu ați fi putut niciodată voi să mă duceți pe mine de nas! Că l-am lăsat pe Body azi-noapte să intre în casă crezând el că a fost nevăzut, că am părăsit-o pe Amanda pentru că era și momentul, că m-am prefăcut că eu cred în sarcina asta, așa duci un om de nas! soarbe din paharul de vin în timp ce eu rămân fără cuvinte. Și lunetiștii zac morți de vreo 3 minute, cum să credeți că aveți mai multă putere ca mine? Cum să credeți că vreodată cineva îndrăznește să îndrepte ținta spre mine? râde zgomotos.

   –Știi măcar că nu sunt de partea lui, nu? zic încă plângând.

   –Știu că tu ai conceput tot cu sarcina, apoi știu că el te-a forțat să faci "adunarea asta"! gesticulează cu mâinile ghilimelele. Astea nu sunt rudele mele, eu le-am plătit să joace un rol, acum plecați vă rog! le ordonă, aceștia părăsesc grădina și Regele îmi indică să mă așez lângă el. Cum crezi că aș prezenta vreodată o asemenea jigodie rudelor mele? spune și îi apar lacrimi pe obraji, iar eu îmi întind mâna să i le șterg, însă mă oprește cu durere. Nu, nu mai pui mâinile astea pe mine! Să știi că doar cu o singură parte nu am încercat să te duc de nas deloc... cu partea că te iubesc! Dar e clar că tu nu!

   –Ba da, te iubesc foarte mult! țip disperată.

   –Bine, nu știu dacă mă iubești, dar un lucru e cert pentru mine, tu nu mă iubești atât de mult cum te iubesc eu! Mi-ai fi zis de tot, de amenințările lui Body, că ai mințit cu sarcina... Și de-aia îmi venea să te și bat! Mă mințeai în față tot timpul! Începusem să mă mint și eu la un momentan dat că asta chiar e o poveste de dragoste!

   –Vreau să o luăm de la 0! Nu mai fac greșelile din trecut! Te roog!

   –Nu există pentru mine așa ceva, dacă m-ai trădat o dată, o vei face la nesfârșit!

   –În niciun caz, promit!

   –Nu mă mai minți că mă umpli de nervi! urlă și mă apucă de maxilar nervos.

   –Domnule, v-am adus ce ați cerut! se aude vocea unui angajat care vine cu Body legat cu mâinile la spate agitându-se precum un pește pe uscat.

   Regele își ia repede mâna de pe mine, își șterge lacrimile cu mâneca sacoului și se ridică serios așezându-și gulerul, apoi îmi întinde mâna să mă ridic și eu.

   –Ce se întâmplă?! îl întreb speriată după ce-i dau mâna.

   –M-ai trădat?! urlă el Body către mine, însă eu nu-mi mut privirea de la Damon.

   –Vreau de un singur lucru să mă conving! îmi spune acesta în timp ce îmi întinde un pistol. Vreau doar să știu că nu-l iubești pe el, corect?

   –Corect... zic speriată de situație în timp ce mâinile-mi tremurau din cauza armei.

   –Atunci împușcă-l!

   –Ce?! Nu pot să omor un om!

   –Deci să înțeleg că-l iubești? urlă el la mine și imediat îi zbor creierii lui Body sub presiunea creată de Rege.

   Arma îmi cade din mână și picioarele mi se înmoaie așezându-mă din nou pe scaun. Nu pot să cred că am omorât un om!

   –Acum mai am o misiune pentru tine. îmi zice mai calm.

   –Orice... spun fără vlagă.

   –Fă-ți bagajele și să nu te mai văd niciodată! pleacă foarte serios, iar eu alerg după el.

   –Nu, te rog! Vreau să rămân cu tine pentru că te iubesc!

   –Dispari până nu mă enervez știi că nu reacționez frumos și acum nu mai ai nicio sarcină ca minciună. zice dur.

   Mă enervez din cauza cuvintelor aruncate de el. Mă întorc să iau arma din grădina pentru orice eventualitate, apoi chem un taxi. Am prea mulți nervi ca să mai simt vreo durere a despărțirii în momentul de față. Mă urc în mașina comandată de mine și când plec de pe loc îl privesc pentru ultima oară pe geam, era pe balcon, destul de trist trăgea dintr-o țigară, nici nu avea curaj să se uite în ochii mei.

   Plătesc șoferului, apoi cobor. Acolo găsesc băieții care sunt întotdeauna în fața blocului, oamenii lui Body, erau agitați și dădeau ture de colo până colo.

   –Bună ziua, domnișoara Rihanna, l-ați văzut pe Body?

   Și atunci îmi vine ideea riscantă, dar a dracului de bună.

   –Da, l-am văzut! spun calmă.

   –Și este bine? Că ne-au murit și 5 lunetiști... ne temem!

   –Și de ei știu! zic mai tare și toți se adună în jurul meu. Eu i-am omorât!

   –Ce?! urlă unul din ei.

   –Da, scot arma și o îndrept spre ei rugându-mă la toți sfinții să nu aibă și ei vreo armă sau să mă bată. Jos toți! le ordon și spre surprinderea mea ei chiar execută. I-am omorât pe ei, pe Body și acum mie mi se cuvine șefia!

   –Nu există clanuri conduse de femei...

   –Nu există clanuri conduse de femei sau nu există femei care să fi omorât șefi de clan?

   –Ambele!

   –Atunci eu în premieră sunt prima șefĂ de clan!

   Se uită puțin confuzi unii la alții și apoi îmi dau seama că pe cât au mușchii de mari, așa au creierul de mic când sunt de acord, îmi pun arma zâmbitoare la spate și zic:

   –De azi sunt Regina acestei zone!