Regele cartierului[18+]

(22)

   Mă opresc puțin pentru că simt că nu mă mai țin picioarele. Neținând de ușă aceasta se trântește în spatele meu.

   –Pleacă oricine ai fi, am treabă! îl aud înfundat pe Body urlând. Alo, cine e acolo? Of, stai așa că trebuie să văd cine ce dracu' mai vrea și acum! oftează.

   Aud cum își ridică șlițul de la pantaloni, apoi vine pe hol unde mă aflam eu, încă ținându-mă de perete.

   –Rihanna? Ce cauți aici?

   Imediat simt cum nervii mi se urcă la cap și-mi recapăt forța de a reacționa.

   –Ce caut aici? țip. Ce caut aici? țip mai tare.

   –Iubito, scuze, eram doar prea uimit...

   Dă să mă ia în brațe și imediat îl împing revoltată. În spatele lui apare o brunetă cam ciufulită.

   Rihanna –Cine e asta Body?

   Ea –"Asta" are un nume!

   Body –Nu mai ai nume, nu mai exiști, la revedere! ii spune dur, apoi îi face semn spre ușa din spatele meu.

   Simțindu-se umilită, nu mai zice nimic, doar trece pe lângă mine lovindu-mă umăr în umăr, apoi iese. Eu mă fac spre ea și Body mă prinde, mă bagă în casă și zice:

   –Calmează-te, ok?

   –Să mă calmez?! Cum dracu' vrei să mă calmez când tu uite ce faci?!

   –Sunt bărbat și am anumite nevoi! Cine te-a pus să pleci de lângă mine?

   –Poftim?! De ce te prefaci acum că nu ai fost de acord?

   –Am fost, dar văzând cum îmi vorbești de când stai cu el în casă pun pariu că ți-a și tras-o!

   –Ești un mare nesimțit, nu e adevărat!

   –Jură-te că nu ai făcut nimic greșit! urlă el și eu cad pe gânduri amintindu-mi de săruturile alea, privirile, momentele frumoase. Tăcerea ta spune tot ce voiam să știu!

   Îl privesc încă pierdută. Nu eram în stare să zic nimic. Și eu greșisem, cum pot să-i scot ochii așa?

   –Ieși în pula mea afară! mi se adresează cu scârbă. Haide, haide!

   Mă ia de cot și mă târăște până pe holul blocului, apoi îmi trântește ușa în față.

   CE DRACU' TOCMAI S-A ÎNTÂMPLAT?

   Chiar așa s-a sfârșit totul într-o clipă? Aș fi putut să-i spun multe, să-l conving să mă ierte, dar nu cred că mai e cazul, dacă l-aș iubi așa mult cum cred, pur și simplu nu m-aș mai gândi la Damon nicio clipă, poate nici nu veneam să mă răzbun, pur și simplu nu-mi păsa și gata! Dar clar nu pot rămâne indiferentă față de el! Dar ce o să fac acum? Adică am făcut o înțelegere cu Amanda.

   Îmi eliberez puțin mintea când aud un fulger afară. Cobor scările și ies din bloc. Văd o ploaie torențială afară și băieții care mă priveau cu mila dintr-un colț. Îmi comand taxi și plec către casa Regelui.

   Intru în casă și mă descalț încercând să fac liniște, să nu mă observe nimeni și să vorbească cu mine căci cu greu îmi țin lacrimile. Mă duc în bucătărie și-mi pun într-un pahar apă rece de la dozator. Duc paharul la gură și aud o voce în spatele meu:

   –V-ați întors așa repede?

   Vocea era a lui Damon, nu voiam să mă întorc să mă vadă așa pierdută. Am dat paharul peste cap, mi-am dres vocea, apoi am spus:

   –Doar eu...

   –De ce? Amanda unde e?

   –Are o problemă cu mașina, a chemat pe cineva să o tracteze până la cel mai apropiat service, iar pe mine m-a trimis acasă cu taxiul pentru că îmi era cam frig... mi-e și puțin rău...

   –Ce ai Ria?

   –De la sarcină, nu știu! Oricum nimic important.

   –Ați apucat să cumpărați ceva?

   –Mda... o să le vezi mai târziu când își rezolvă și ea problema.

   –De ce îmi vorbești altfel? îi simt corpul lipit de spatele meu.

   –Adică?

   –De dimineață, nu știu... erai altfel, ce te-a schimbat?

   –Las-o baltă, ok? Acum doar nu mai am vlagă să țip. zic tristă, apoi dau să ies din bucătărie, însă el îmi blochează calea punându-și pieptul înfoiat în fața mea. Ce mai e?

   –Dacă te comporți așa, las-o baltă, pleacă, închide-te în camera ta și gata!

   Se dă din fața mea și eu chiar fac după spusele lui.

   Bine că m-am scos cu minciuna cu service-ul. Amanda imediat a intrat în jocul meu când a ajuns acasă, e o aliată bună, mi-a luat și haine frumoase de la mall! Dar frate ce n-aș da să o scot din ecuația asta! Să fiu doar eu cu Damon...

   E noapte, din nou nu pot dormi, mă rog, a ajuns o obișnuință... Merg pe balcon, ploaia încă nu s-a oprit și e foarte relaxant să stai pe canapea închițită de căldura păturii ascultând zgomotul picurilor ce se izbesc de asfalt. E o atmosferă foarte liniștită, așa că aproape adorm, deja capul îmi căzuse pe spătarul rece al canapelei.

   –E totuși prea frig să dormi aici! aud vocea Regelui care mă face să tresar sărindu-mi și somnul.

   –Atunci o să merg în camera mea!

   Mă ridic și vreau să plec, însă mă prinde de mijloc și mă trântește înapoi ca mai apoi să se pună și el lângă mine.

   –Ce naiba mai vrei? întreb răstit.