Regele cartierului[18+]

(11)

"Dragă Rihanna,

   Te invit în seara asta la restaurantul ,,Furculița de aur", la ora 7:00 PM pentru a clarifica anumite lucruri cu tine! Poți veni fără frică, este un loc public și voi veni neînsoțit de oamenii mei!

Al tău dulce, Damon!"

   Ok, asta a fost ceva neașteptat și care-i faza cu "Al tău dulce Damon!", adică nu e nici al meu și nici dulce, și se mai semnează și Damon, este cumva o glumă? Nici nu știu dacă să o iau în serios sau nu! Dar dacă mi l-a dat Alessia, iubita lui, cred că e pe bune și chiar vreau să merg, să încerc să înțeleg ce a vrut să-mi zică și dacă nu a spus din gelozia faza cu "Ferește-te de el!", deși mi-e frică, adică e vorba aia "Curiozitatea a omorât pisica", dar să sperăm că nu e și cazul meu!

   Deschid ușa restaurantului sigură pe mine... sau mă rog, așa voiam să par. Analizez încăperea puțin, un loc frumos, era plin de persoane, deci chiar eram cumva în siguranță. Îmi lovesc ochii de acei ochi oceanici. Mă încrunt puțin fără să vreau, apoi pășesc către masa lui. Se ridică să-mi tragă scaunul, ca de obicei face gesturi să pară el nu știu ce gentleman, dar i-am văzut adevărata față acum câteva zile. Mă așez tăcută, la fel și el și îi admir ochii, deși încerc să nu cad în vraja lui, nu am cum să nu, îmi mai și zâmbește după ce înțelege ce simțeam lăsându-și gropițele adânci la admirația mea. A schimbat jocul sau? Îmi dau ochii peste cap și zâmbetul îi moare, își umezește buzele cu limba, gestul meu preferat, apoi spune:

   –Deci ai venit, bună seara!

   –Am venit aici doar ca să știu ce vrei să-mi zici și care-i faza cu Alessia! zic eu înțepată.

   –Oh, te-ai văzut pe teren comun și ai prins glas? râde șiret. Uită-te în jur!

   Am făcut după cum a spus și m-am simțit inconfortabil după ce am observat că toată lumea ne urmărea atentă.

   –Nu te-ai prins? se lasă relaxat pe spate. Of, strici toată distracția cu modul tău de procesare... dar hai că-ți zic eu! Toți sunt oamenii mei, am închiriat restaurantul pentru noi! Gata, show-ul s-a terminat! se ridică și strigă, apoi toată lumea părăsește restaurantul și puteam să-i văd cum păzeau ieșirea, eu mă uit speriată la el. Oooo, haide! Nu fi supărată, bucătării sunt la dispoziția noastră dacă ți-e foame!

   –Nu, dar parcă în scrisoare ziceai altceva... cobor eu tonul trecând la unul nu prea îndrăzneț.

   –Serios? Și tu ai spus că ești însărcinată, dar astea sunt doar detalii, nu? Chelner, adu-ne un vin bun cu două pahare de cristal, ne așteaptă o seară distractivă! strigă către bucătăria de unde se auzea grătarul sfârâind.

   După câteva momente un chelner apare cu ce a comandat Regele, apoi toarnă băutura în pahare.

   –Mulțumim! băiatul părăsește încăperea tăcut așa cum Regele i-a sugerat. Vezi? Mai sunt oameni acolo, arată către bucătărie, ăia chiar nu sunt oamenii mei, te poți relaxa, în seara asta vreau să vorbim strict ca Damon și Rihanna, fără presiune!

   –Nu cred că poate nimeni așa ceva cu tine ești prea... nu știu, vrei să intimidezi mereu, nu ți-e greu fără prieteni, iubită, a stai că iubită ai!

   –Serios, am? Eu de ce nu știam?

   Face o față ironică de cățeluș plouat, se comporta normal, fără aerul ăla superior, deja mă simțeam și eu mai... normal...

   –Alessia!

   –Alessia nu e iubita mea, eu sunt single, nu te panica acum! pune mâna peste a mea cu o față perversă, dar eu o trag imediat nervoasă.

   –Cum adică Alessia nu e iubita ta? Atunci cu cine a plecat?

   –Păi practic cu mine, fizic am băgat-o în unul din barurile mele! începe să râdă.

   –Poftim!? țip eu ridicându-mă la el.

   Un om de-al lui intră în restaurant speriat, dar Regele îi face un semn subtil să plece.

   –Am văzut ce fel de persoană e, de ce e bună, așa că i-am dat ce a meritat! Da' oricum ce te interesează pe tine?

   –Acum înțeleg, înțeleg tot! De ce a zis că pleacă să nu-mi facă rău, să stau departe de tine și da... avea dreptate! Și eu o iubesc! spun panicată cu lacrimi în ochi.

   –Ok, liniștește-te, era o cățea și eu am pedepsit-o!

   –Încetează să te mai crezi Dumnezeu și să pedepsești tu pe toată lumea! lacrimile mele cedează.

   –Ok, ok, doar... lasă-mă să... cu degetul lui mare îmi șterge lacrimile.

   –Încetează! mă feresc eu. Încetează să te mai comporți ca un adolescent în călduri și zi odată pentru ce dracu m-ai chemat aici!

   –Vreau să-mi cer scuze, ok? spune el repede începând să se enerveze.

   –Ce!?

   –Da, asta am simțit... zice pe o voce înceată, timidă, pe care n-o mai auzisem din gura lui.

   Serios? Adică el poate simți ceva? Ceva legat de mine chiar, am două variante, ori profit de asta și mă împritenesc cu el, ori mă răzbun pentru că i-am găsit o posibilă slăbiciune? Nu-i greu pentru mine de ales, eu știu că prietenii nu există!

   –Păi, în cazul ăsta... mă apropii de masă și îl privesc fix în ochi captându-i atenția deplina. În cazul ăsta vreau să știi că nu vei avea parte niciodată de iertarea mea! spun eu pe un ton foarte dur.

   Fața lui se mută în una nervoasă-dezamagită evitând să mă mai privească, de parcă îl rănisem, dar eu știu că nu asta era, era o chestie de orgoliu, ca de obicei, așa că e momentul să fac și eu orgolii mele. Îmi iau poșeta și mă ridic arogantă, apoi dau să părăsesc restaurantul fără să mai zic nimic, dar oamenii lui mă opresc. Eu privesc către el, acum mi se pare puțin supărat, dar asta nu e problema mea, face un semn cu mâna și eu sunt lăsată să plec.

   Îmi comand un taxi, acum mi-am luat număr, să nu mai am probleme în cartierul ăsta de sălbatici. În scurt timp mașina mă lasă în fața blocului, acolo ca întotdeauna băieții "patrulau", însă nici urmă de Body. Mă duc speriată către un băiat și-l întreb:

   –Hei, Body unde e?

   –Te așteaptă sus.

   –A... serios?! zic eu confuză.

   –Da, te așteaptă de mult timp.

   –Bine... mulțumesc!

   Urc scările grăbită, apoi intru pe ușa apartamentului meu, mă descalț și merg în camera mea unde-l găsesc pe Body cu plicul de la Damon în mână. Inima simt că îmi stă în loc, uitasem să arunc plicul înainte să plec mințindu-l că merg la cumpărături. Mă privește câteva momente analizându-mi ținuta elegantă-sexy, apoi zice: