Regele cartierului[18+]

(37)

   –Credeam că na... vrei să vezi puțin zona, știu că nu ești de pe aici.

   –Desigur că vreau!

   Perspectiva roșcovanei

   Părăsesc încăperea pentru a o lăsa să se pregătească de plecare. M-am pus pe canapea și am început să butonez pe telefon. E drăguță blondina asta, Giacomo nu a apucat să-mi dea niciun detaliu despre ea, dar probabil e o parteneră de afaceri, deși se poartă cam ciudat, parcă e din sălbăticie puțin, mă rog, oricum asta nu e treaba mea.

   După câteva minute iese țiplă și eu mă ridic zâmbitoare și îi indic să mă apuce de cot să plecăm. Coborâm scările kilometrice ale conacului, apoi ieșim pentru a ne urca în mașina mea, un Porsche Cayenne negru mat. Pornesc motorul și ies pe porțile mari și impunătoare ale "micuțului imperiu".

   –Drăguță mașina ta, cred că ai muncit mult pentru ea. aruncă blondina așteptând să scoată de la mine informații.

   –Mda, am primit-o de la Giacomo de ziua mea, știa că e mașina visurilor mele.

   –Wow, deci sunteți apropiați? îmi face cu ochiul jucăuș și eu îi arunc o privire deranjată de îndrăzneala ei cu un zâmbet fals pe față.

   –Putem zice și așa.

   Tonul meu mai serios a făcut-o să-i mai piară din entuziasm și îndrăzneală, mai bine, deja încep să am o presimțire proastă despre tipa asta.

   –Și cum ți se pare terasa? o întreb, apoi iau și eu ultima înghițitură din omleta mea.

   –Chiar frumos, foarte frumos. îmi răspunde privind pierdută în jur.

   –Mă bucur, sper că și mâncarea a fost ok. spun în timp ce țigara ce tocmai ce o luasem îmi flutura în colțul gurii, apoi îmi bag aproape tot capul în geantă căutat bricheta. Sper că nu o să te deranjeze că o să fumez.

   –Nu, nu am nicio problemă și cât despre mâncare, da, a fost bună.

   –O să te mai iau pe aici atunci! Am uitat să-ți zic numele meu, Rosalia, iar tu?

   –Rihanna, încântată!

   –De asemenea! îmi aprind țigara cu bricheta pe care o găsisem cu greu, apoi îi întind mâna și ea îmi răspunde la gest.

   Acum doar savuram momentul de relaxare în timp ce admiram peisajul de aici sperând că blonda o să tacă și ea puțin. Nu zice nimic și mulțumită mă las mai confortabil pe spătarul scaunului începând să trag mai lung din țigară scufundându-mă mai mult în frumusețea naturii ce ne înconjura. Priveam micul râu ce se agita sub podul de piatră ce era străbătut de mașinile luxoase ale italienilor din zonă.

   Nu am crescut din totdeauna aici, e un vis că mă aflu aici. Copilăria mea a fost într-un loc foarte îndepărtat de zona asta, în partea mai sărăcită a Italiei, unde, într-o zi am avut  norocul să-l cunosc pe Giacomo, un copil bogat care se juca cu noi, copiii săraci, fără să se gândească o clipă la diferențele vizibile dintre noi. Venea tot mai des pentru că tatăl lui ajuta familiile necăjite, precum a mea. Ușor, ușor, eu deja am făcut 15 ani, el 22 și nu știu cum, dar dintre toate fetele amărâte de acolo, el a văzut o sclipire în mine și când familia mea a murit, tatăl lui nu a scăpat de Giacomo până când nu m-au luat la ei, să lucrez. Sentimentele lui erau le-a ținut secret mereu, chiar și față de mine, mă rog, m-a dus capul și am observat că vede în mine mai mult ca o "soră mai mică adoptată". Acum, eu 25 de ani, el 32, nu știu unde au zburat toate sentimentele acelea pentru mine, căci ale mele au început să fie tot mai arzătoare. Cred că știu când ruptura s-a produs, când tatăl lui a murit și ne-am mutat în Sicilia. Aici preocupările lui nu au mai fost așa legale. Lumea asta mafiotă l-a făcut să se schimbe într-un om rece, nu cred că mai are sentimente pentru nimeni, dar să mai aibă pentru mine?

   Tot filmul meu melancolic de dragoste mi se sfârșește când telefonul sună și începe să vibreze pe masa de sticlă făcându-mă să tresar puțin nervoasă de agitația pe care o producea. Îmi întind capul să văd cine era, citesc numele Giacomo, mă gândesc la lup și lupul la ușă. Blondina citise și ea curioasă cine mă apelase, iar când îmi ridic privirea la ea și-o mută brusc, ce dracu e cu copila asta?

   –Eu merg la baie, revin imediat. se ridică Rihanna și pleacă grăbită, parcă face dracu pe ea.

   –Bine drăguțo! îi mai arunc un zâmbet, apoi îmi dau ochii peste cap când o văd îndepărtându-se.

   Răspund la telefonul, apoi îl duc la ureche.

   –Bună ziua! mă adesez pe un ton jucăuș către Giacomo.

   –Bună, Rosalia! Ce faci? Totul bine cu domnișoara?

   –Mdaaa, e cam enervantă, dar mă rog, mă descurc.

   –Bine, să nu o scapi din ochi nici măcar o clipită!

   –De ce? spun eu râzând, apoi sorb zgomotos din freshul de portocale.

   –Rosalia, Rihanna e lângă tine acum, nu?! ridică puțin tonul.

   –E la baie, calmează-te!

   –Care baie, ce e gălăgia aia în casă?!

   –Nu sunt în casă, suntem la terasă, luăm micul dejun.

   –Doamne! urlă deodată la mine și mă speri. Adu-o imediat acasă, ajung și eu în 5 minute!

   Îmi închide în nas și mă strâmb. Mă ridic și-mi sting țigara încă calmă. Ce naiba o fi așa special la vagabonțica asta?

   Las sub farfurie suma de bani aproximată de mine că ar costa masa, plus bacșis, veneam aici des, deja oamenii de aici erau obișnuiți cu mine. Îmi iau geanta și chiar dacă eram pe tocuri încep să grăbesc și eu pasul către toaletă. Intru și acolo era Rihanna chinuindu-se de zor să se îndese prin gemulețul mic de acolo. Mă sprijin de tocul ușii și încep să râd.

   –Dă-te jos domnișoară că nu încapi de burtă... Ia uite pentru ce mi-am stins eu țigara! îmi dau iar ochii peste cap cu mâinile-n sân.

   –Nici gând! spune ea cu un ton agresiv.

   –Te rog nu mă pune să te dau eu jos de acolo, pari foarte fragilă și mi-e frică să nu-ți rup ceva.

   –Eu fragilă? Vino și dă-mă jos dacă poți târfo! îmi răspunde precum un copil obraznic făcându-mă să mă enervez la culme.