Regele cartierului[18+]

(1)

   –Să ai grijă de tine, da? spune mama, apoi își mai trece mâinile o dată pe sub ochi ștergându-și lacrimile. Acolo e oraș mare, ai grijă, să înveți, să nu te ții de prostii, da mamă?

   –Da mamăă! spun eu și îmi dau ochii peste cap, apoi încep să râd.

   Iau bagajele, le bag în portbagajul Alessiei și o mai pup pentru ultima dată pe mama, apoi mă urc în mașină și pornim.

   –Ia uită-te în oglindă plânge?

   –Da, normal, la ce te aștepți? spun eu.

   Îmi îndrept oglinda spre mine și mă dau cu încă un strat de ruj roșu.

   –Băi Rihanna, aia trebuie reglată să văd eu în ea, nebuno!

   –Hai că nu murim noi azi! zic eu și începem să râdem.

   Aveam un drum cam lung, mna, alt oraș, altă treabă. Eu cu Alessia plecăm la facultate. O să stăm într-un cartier cam nașpa, dubios din câte am auzit, da' nu e o problemă, noi o să defilăm mai mult prin centru, unde se află și facultatea.

   Eram cufundată într-un somn adânc, acoperită cu geaca Alessiei de piele, eram încă în mașină. Am simțit cum cineva mă zguduie, apoi am auzit vocea pițigăiată pe care în momentul ăsta nu o pot suporta:

   –Hai că am ajuuuns! zice Alessia.

   Nicio reacție din partea mea.

   –Fată?!

   Tot nicio reacție.

   –Păi eu conduc 10 ore și tu faci pe obosita acum? țipă ea și eu mă trezesc râzând.

   –Mă faci să râd de dimineață!

   –Care dimineață nebuno că e noapte uită-te-n jur.

   Privesc pe geam mulțimea de luminițe frumoase, casele mari, arhitectură de capitală.

   –Wow, am ajuns, nu?

   –Aproape, mai avem câteva cartiere și ajungem la noi.

   Mă uitam în continuare pe geam cum treceam din cartier în cartier, cum luminițele se împuținau, casele erau tot mai apropiete, cum multe persoane care stăteau grupulețe, grupulețe ca niște găști mișunau în întunericul străzilor.

   În scurt timp Alessia a oprit în fața unui bloc, mare, gri, urâțel.

   –În sfârșiiit, hai să coborâm! dau să cobor, dar ea mă oprește.

   –Fată ce e cu negrii ăștia aici că mi-e frică să mă dau jos!

   Mă uit către bloc și văd în fața lui o gașcă de negri, plini de tatuaje, bluze nu purtau, toți erau musculoși, aveau lanțuri de aur la gât care dădeau bine pe pielea lor închisă la culoare, aveau priviri care încercau să ne intimideze.

   –Hai fată dă-i dracu' că-i bat pe toți acum dacă mă enervez!

   Ies nervoasă din mașină și trântesc ușa, apoi coboară și ea timidă. Băieții fac liniște și încep să ne analizeze. Mergem să scoatem bagajele din portbagaj, ajungem aproape de scara blocului, dar Alessiei i se rupe un geamantan și hainele i se împrăștie. Eu mă aplec să o ajut, iar tipii încep să râdă. Pentru câteva momente îi ignor, apoi aud: "Sunt blonde, ce să le ceri!", mă ridic nervoasă și zic:

   –Ce dracu' stați și râdeți, și ce dacă suntem blonde, voi sunteți negrii și noi nu mai zicem nimic!

   –Oprește-tee! aud vocea șoptită a Alessiei de jos care încă strângea hainele.

   Ei devin brusc tăcuți, iar apoi încruntați, unul din ei, ditamai matahala, vine către mine, aproape că se lipește de mine încercând să mă intimideze.

   –Ce te bagi așa în sufletul meu, vrei să ne futem? îi zic eu și Alessia mă trage de blugi, iar băieții încep să râdă, însă tipul din fața mea se încruntă și mai rău.