Regele cartierului[18+]

(12)

   –"Al tău dulce Damon!"!

   Îi puteam simți scârba în glas, dezamăgirea și furia care se tot intensifica, putem observa asta și din venele lui care se încordaseră. Eu de mirare, dar și rușine nu am mai spus nimic.

   –Deci acolo ai fost tu? În timpul în care eu te așteptam acasă bucuros că tu ești la cumpărături și te distrezi, că în sfârșit îmi permit să te răsfăț așa cum eu am crezut că meriți!

   Lacrimile mele își fac rapid prezența, mă durea pentru că el chiar nu merita asta, dar și că el acum crede că eu l-am înșelat și pot să-i dau eu o mie de explicații, pur și simplu nici eu nu m-aș crede dacă m-aș vedea, îmbrăcată așa la ora asta, după ce m-am văzut cu Damon și mai ales pe ascuns de el...

   –Nu mai zici nimic? Eu pentru cine îmi risc pielea în cartierul ăsta? Pentru o zdreanță?!

   La auzul acestor cuvinte dure plânsul meu devine gălăgios, nici nu înțeleg de ce nu pot vorbi.

   –Zici ceva sau turui aici ca prostul?

   –Da zic... reușesc eu în sfârșit să scot pe gură cu o voce speriată.

   –Hai așează-te lângă mine pe pat! îmi face semn cu mâna, dar eu evit. Treci! urlă la mine, iar eu mă pun repede. Hai spune! îmi dă o șuviță de pe față îmbibată în lacrimi, lui îi e greu să se poarte așa cu mine, de-aia îl iubesc, nimeni nu are mila asta pentru mine.

   –A venit Alessia să îmi dea ăsta, l-am deschis și vezi și tu ce scria, așa că m-am dus să închei o dată pentru totdeauna acest conflict...

   –Ok și pe mine de ce m-ai mințit că ai fost în altă parte? Știi și tu câte pot interpreta în situația asta!

   –Pentru că nu m-ai fi înțeles!

   –Eu!? Eu în pula mea nu te-aș fi înțeles? urlă și se ridică punându-se în fața mea. Atunci știi ceva, coboară tonul către unul mai calm când vede că mă feresc crezând că vrea să-mi dea o palmă, ia mai lasă-mă în morții mei și du-te la el că și așa văd că te întelege mai bine! dă să plece, dar eu îl prind în brațe din spatele lui.

   –Nu asta am vrut să spun! Nu întelege greșit! îmi dă peste mâini și se întoarce furios.

   –Ce pula mea să nu înțeleg greșit când vii așa îmbrăcată la 9 seara și aflu că m-ai mințit să te vezi cu el, având în vedere că acum o săptamână te-a făcut de râs și toată lumea crede că te-a violat! Cred că de fapt așa e de fapt, cred că te-a violat în seara aia și ți-a mai și plăcut!

   –Știi că nu e adevărat și nici nu s-a atins de mine! am apucat să țip în urma lui, înainte să trântească ușa.

   –De ce m-ai adus aici dacă nu ai chef? Crezi că eu aveam? urlă Body și tot restaurantul s-a întors către noi, iar eu i-am făcut semn să se calmeze.

   –Nu am spus că n-am chef! zic foarte nevinovată.

   –Păi ce, eu nu văd?

   –Păi tu vezi doar ce-ți convine ție, ca de obicei! zic eu către el fără să primesc vreun răspuns, parcă se uita prin mine. Hello, mă asculți măcar? Unde te uiți? mă întorc și privesc prin geamul mare al încăperii un om care se holba la noi, părea nebun.

   –Am un client, revin imediat, ok? Ține asta! îmi dă pe sub masă o punguță plină cu niște pastile, droguri de-ale lui de le vinde, o bag direct în geantă și el părăsește restaurantul.

   Eu mai iau cu furculița un cartof, apoi îl bag în gură supărată. Tot timpul ne certăm! Ne petrecem foarte puțin timp împreună pentru că acum e obsedat să-și ia o vilă pe care a și ales-o, dar nu am o problemă cu faptul că sunt pe locul 2, problema mea e că puținul timp pe care-l petrecem împreună ne certăm, uneori fără un motiv clar, ca acum! Doar i s-a părut lui că nu am eu chef de el și gata! Începe scandalul! Cine e el? Că îngerul meu clar nu mai e de mult!

   Ușa restaurantului se deschide și cineva aleagră către mine, îmi întorc capul și văd un polițist cu pistolul îndreptat către mine.

   –Mâinile sus! urlă el la mine, iar eu nu mai scot niciun sunet, doar fac ce mi-a spus. Băiatul a fugit, dar am prins fata! transmite colegilor lui prin stație. Ridică-te! fac după cum zice, apoi lasă arma, vine în spatele meu și-mi pune cătușele.

   –Stați! Ce am făcut? țip eu.

   –Discutăm la secție mai multe!

   Un alt polițist apare să-mi ia geanta, polițistul care mă ținea în cătușe mă scoate din încăpere, apoi mă bagă în mașină unde încep să plâng, deși încercăm să-mi păstrez calmul, știam că iubitul meu mă va socate de aici!

   După lunga interogare o polițistă mă ia și mă plimbă prin imensa pușcărie. Eu nu mă mai împotriveam deja, adică nu mor dacă dorm aici o noapte, mâine dimineață iubitul meu o să mă ia!

   Ajungem și văd o celulă întunecată, simplă, gri, 2 paturi și o toaletă. Într-unul din paturi văd o fată care dormea cu fața la perete. Intru în celulă și polițista închide ușa. Acum rămăsesem doar eu și "colega mea" într-o liniște deplină. Nu vreau să o trezesc, nu am treabă cu ea. Mă așez pe pat liniștită, dar el fiind foarte vechi scoate un scârțâit foarte gălăgios. Îmi mut privirea către colega mea să văd dacă am trezit-o și o văd stând în picioare, nervoasă, era urâtă, adică avea trăsături de bărbat, corp de bărbat.

   –Îmi pare rău! spun eu prietenoasă, dar ea se încruntă.