Viaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare!
Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita.
Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
Nu este vina mea că simt, Prea multe și prea tare... În tornada minții mele mă pierd Și mă las purtată de gânduri, Ce nu pot fi explicate în rânduri, Îndepărtându-mă de conștiința mea Și de persoana mea de astăzi... Acum sunt altcineva Reala, cea care rămâne cu mine Atunci când pereții dorm, Iar visele nu-și pot face loc În capul buimăcit de griji Și nesomn... Bine am venit în lumea mea de acum Unde iubirea este un teren obscur, Iar proiecția viitorului e primită Ca o modalitate de confort Și tortură... În această bătălie sunt eu contra mine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
