Discursul muzical începe pe un ton sucit,
Întortocheat şi cu un ritm grozav
fără de sfârşit.
Inima îmi bate, zeii tot urlă...
Credeam că acest sentiment
e doar un mit.
Duios, atingi ale pianului clape,
Laşi fiara din mine să se zbată,
cu foc să se adape.
Foloseşti cam des nota joasă: Do,
Dar eu îmi doresc un ton mai înalt
pe Moderato.
Vraja se desprinde din cursul Allegro!
Pe coarda destinului te-ndrepți
cu brio.
Cu un ,,Si" lung mă porți în paşi de dans,
Pe când un tempo de ,,Re" rămâne
pe acul de ceas.Presto mă roteşti, amețindu-mă,
Până la cer mă înalți cu un scop,
doar alungându-mă.
Şi mă laşi pe spate, în Iad să mă sufoc,
Apoi rămân pe picioarele goale,
fără vreun antidot.Laşi notele să dispară, doar
Sfinții să cânte.
Să cânte în amintirea celor nevrute.
Laşi fiecare solfegiu să-mi curgă pe obraz,
Ca o notă rece de a ta, care îmi face,
acum, numai în necaz.
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoetryViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...