Iartă-mă, lume!
Sunt prea naivă să îmi dau seama
Ce e bine şi ce e rău...
Dezamăgesc şi rănesc cu carul
Şi îmi fac mie mai mult greu.
Iartă-mă, soartă!
Calc jurăminte să mulțumesc demoni,
Crezând că am dreptate în toate.
Am continuat să mă sugrum
Şi iată cum vinovăția mă urmăreşte
Până la patul de moarte!
Iartă-mă, dragoste!
Te-am lăsat să mă induci în eroare,
Să intru în păcatul tău de acum,
Când puteam să fiu fericită aşa...
Însă
singurătatea mă omora oricum.
Iartă-mă, viață!
Promit să nu te mai irosesc degeaba,
Nu merit să mă bucur de nuanța ta.
În curând ultima suflare a mea
Va fi
Spulberată de un singur cuvânt:
,,Adio!"
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoetryViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
