Deseori mă plimbam printre pietrele de mormânt,
Călcând pe amorul nostru putred.
Eu o singuratică,
Tu un simplu om de rând...
Acum au rămas doar niște lacrimi
frânte pe pământ.
Ne plimbam împreună printre pietrele de mormânt.
Tot nu eram în stare să vedem,
să simțim.
Mâinile tale mă dureau,
insistai să mă arunc în vânt.
Acum durerea mă picură pe piele.
Ploaia mă va stinge în curând.
Te plimbi întruna printre pietrele de mormânt
tânguitor și rece ca întotdeauna.
Adunai uitare veșnică și ură,
le împleteai într-un cuvânt.
Acum citești ce scrie pe piatra asta
de parcă nu ai niciun gând.
Tocmai ce murise iubirea noastră...
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoesíaViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
