Stinge-mi sufletul cu o piatră,
Calcă-mi în picioare zâmbetul șters,
Du-mă departe să nu mai aud de tine
Și pierde-mă, te rog, prin univers.
Condu-mă prin balade și cântece de jale,
Acoperă-mi auzul să nu înțeleg de nimeni,
Amintește-mi tu acum de tot ce doare
Și gândește-te și la alte crime.
Dă-mi voie să îți descopăr rugina.
Fii tu însuți, simte-te viu,
Dorește-ți să-ți fi aflat la timp vina,
Căci eu ca mine n-am să mai fiu.
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoesíaViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
