O muritoare...
Asta-s eu!
O marionetă prinsă de-o ață,
una cu pământul ce soarele îngheață.
O răufăcătoare
cu o fărâmă de bunătate...
Trădează o viață
și pe celelalte le rupe în
jumătate.
Fără conștiință
calc pe suflete aproape sufocate.
De nu mă iartă universul
încerc să îi dau beznei dreptate.
Iartă-mă
să pot visa la noapte
Sau fă-mă să-mi întâlnesc coșmarul.
Tăcerea mă ucide
de departe.
Încă respir să pot găsi alt aer.
Lacrimile s-au uscat printre cioburi,
dar amarul lor se mai simte prin vene.
Ce dulce-i gândul de libertate
atunci când piere!
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoetryViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
