Fără lumină nu pot să trăiesc.
Ca orice ființă omenească
Primesc lumina de la Cel ceresc
Şi căldură de la Regele Soare.
Şi scufundat într-o vară primăvăratică,
Muncesc din greu pentru ale mele comori
Chiar dacă totul se transformă în iarnă
Şi distanța de tine îmi aduce lungi fiori.
Noaptea, cu gânduri deşarte şi colorate,
Îți caut ochii frumoşi lângă mine în pat
Şi parcă îți aud vocea blândă de înger
Care îmi spune noapte bună.
Ce să fac?
Multe aş vrea să-ți dovedesc, iubito!
Ține-mă de mână şi ascultă cântecul meu.
Iată, sufletul meu te strigă dincolo de lume
Şi ți se închină la picioare tot mereu!
Mi-e dor de tot ce nu a fost,
Fredonez tot ce nu am auzit,
Plâng chiar dacă nu mai are niciun rost,
Ştiind că fericirea mi-am găsit-o în sfârşit!
Eşti o zeiță cu taina perfecțiunii!
Luna ți-aş face-o diamant
Şi soarele nestemată
Pentru ziua în care o să te fac
MIREASĂ.
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoetryViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
