Viaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare!
Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita.
Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
Când Dumnezeu pictează cerul, Îl rog să-mi coloreze și mie astfel sufletul. Să pot să eman în jur doar lumină Și să-mi alung umbrele minții Ce mă duc în cele mai pierdute colțuri Ale existenței mele.
Când soarele se ascunde în spatele orizontului Îl rog să ia cu el grijile și temerile. Să pot să-mi pictez și eu mintea Și să-mi depășesc curajos barierele Ce mă țin legată de năzuințele Cugetului meu răsturnat.
Când luna se ridică falnic pe bolta cerească O rog să-mi facă și mie loc printre stele. Să văd cum se simte să strălucești Și să fiu mai sus decât am fost ieri Ceea ce pare imposibil Într-o lume atât de defectă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
