Cu paşi veninoşi am ajuns la capăt,
La capătul puterilor mele sufleteşti.
Dusă de val, cânt să-mi înec amarul
Şi plâng!
Tu, Soare, te îngrozeşti.
Având o urmă de speranță în minte
Mă joc cu realitatea ce mă batjocoreşte.
Iată, acum eşecul îmi surâde ironic, Dar râd!
Fiindcă totuşi de slăbiciune mă fereşte.
Drumul meu nu se opreşte aici,
Ştiu că pot să lupt cu întunericul.
Azi, mâine şi mereu voi fi puternică
Şi voi învinge!
Mă călăuzeşte prea Puternicul!
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoetryViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
