Un tatuaj sec mi-ai rămas,
Undeva în sufletul pe care
Nu-l mai am...
Tu ştii ce-ai făcut cu el,
După ce îl pierdusem printre stele
Pentru tine.
Păcat!
Nu am înțeles lecția
Nici după ce mi-ai predat
tu.
Eşti amarul dulce
Care zace undeva,
Probabil în inimă,
dar
Am pierdut-o!
Când ți-am oferit-o ție
Şi nu ai vrut să mi-o înapoiezi.
Ai recunoscut că nu ți-a păsat,
Că ai lăsat-o pradă orgoliului.
,,- Ți-ai bătut joc!"
Aşa îmi spune mintea,
Totuşi mai simt...
Mai am puterea asta!
Deci vino şi ia şi ultima picătură,
Măcar să mai văd fericirea cu ochii.
Măcar să te mai văd pe tine!
Nu te-am mai văzut şi auzit
De mult...
Dimineața gândul fuge
Neascultător către tine,
Vorbesc, de fapt mă adresez ție,
Seara melancolică mă simt,
Noaptea te visez cum trebuia să fii,
Iar viața mea...
Se învârte în jurul prezenței tale
Lipsă!
Îți place, nu-i aşa?
Normal că-ți place!
Tu nu ştii suferință,
Şi dorul năprasnic,
Pus într-o poezie,
Departe de văzul tău
orb.
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoesíaViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
